locum^[1] sn vz lucum corectat(ă) block

locúm, V. rahat.

rahát n., pl. urĭ (turc. rahat, d. ar. rahat, liniște, comoditate, confort; ngr. raháti, bg. sîrb. rahat). Vechĭ. Huzur, liniște, repaus: ședea cu tot rahatu, trăĭa bine și în rahat. Azĭ (prescurtat din turc. rahat-lokúm, d. a. raháti-hulkum, deliciile gîtlejuluĭ). Un fel de pastă translúcidă gălbuĭe făcută din sirop de zahăr amestecat cu puțină făină orĭ scrobeală, la care se poate adăuga vanilie și fisticĭ orĭ nucĭ și care se întărește pin coacere, și pe urmă se taĭe în bucățele lungărețe (paralelipipedice) și se mănîncă. (Se poate colora și în roș cu sirop de trandafirĭ). Bucățică de rahat: doŭă rahaturĭ. – Rahat renumit e cel din insula grecească Syra și cel de Bella Vista (o foastă cofetărie din Galațĭ). – Rar și locúm saŭ lucúm, pl. urĭ.

rahat¹ (excrement) (pop.) s. m., pl. rahați

rahat² (lucru fără importanță) (fam.) s. n., pl. rahaturi

locum s. m. – Rahat. – Var. (înv.) lichium. Tc. lökün (Miklosich, Etym. Wb., 175; Lokotsch 1328), cf. sb. lokuma.