LOCULÁR, -Ă, loculari, -e, adj. (Bot.) Care este împărțit în mai multe loji (II 1). – Din fr. loculaire.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

LOCULÁR, -Ă adj. (Bot.) Care este împărțit în mai multe loji; care este închis în alveole. [Cf. fr. loculaire, cf. lat. loculus – locșor].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

LOCULÁR, -Ă adj. împărțit în mai mulți loculi (2); închis în alveole. (< fr. loculaire)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

loculár adj. m., pl. loculári; f. sg. loculáră, pl. loculáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink