17 definiții pentru locomoție

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LOCOMOȚIE s. f. 1. Deplasare, mișcare dintr-un loc într-altul. 2. Funcție a organismelor vii care constă dintr-un complex de mișcări realizate prin mecanisme și organe speciale, datorită căreia animalele și omul se deplasează activ în spațiu. [Var.: locomoțiune s. f.] – Din fr. locomotion.

locomoție sf [At: I. GOLESCU, C. / V: (iuz) ~iune / Pl: ~ii / E: fr locomotion] 1 Deplasare dintr-un loc în altul Si: mișcare, mutare. 2 Funcție a organismelor vii care constă într-un complex de mișcări realizate prin mecanisme și organe speciale.

LOCOMOȚIE s. f. 1. Deplasare, mișcare dintr-un loc într-altul. 2. Funcțiune a organismelor vii care constă dintr-un complex de mișcări realizate prin mecanisme și organe speciale, datorită căreia animalele și omul se deplasează activ în spațiu. [Var.: locomoțiune s. f.] – Din fr. locomotion.

LOCOMOȚIE s. f. Mișcare prin care cineva se mută dintr-un loc într-altul. Mijloace de locomoție. – Variantă: locomoțiune (pronunțat -ți-u-) (ODOBESCU, S. III 190) s. f.

LOCOMOȚIE s.f. Mișcare, deplasare dintr-un loc într-altul. [Gen. -iei, var. locomoțiune s.f. / cf. fr. locomotion, cf. lat. locus – loc, motio – mișcare].

LOCOMOȚIE s. f. mișcare, deplasare dintr-un loc într-altul. (< fr. locomotion)

LOCOMOȚIE f. 1) Mișcare dintr-un loc în altul. 2) Funcție a organismelor vii care asigură deplasarea lor în spațiu. [G.-D. locomoției] /<fr. locomotion[1]

  1. Var. locomoțiune LauraGellner

LOCOMOȚIUNE s. f. v. locomoție.

LOCOMOȚIUNE s.f. v. locomoție.

locomoți(un)e f. putere de a se mișca dintr’un loc într’altul.

*locomoțiúne f. (d. locomotor). Acțiunea de a te mișca dintr’un loc într’altu: locomoțiunea a devenit mult maĭ rapidă de la înființarea căilor ferate.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!locomoție (desp. -ți-e) s. f., art. locomoția (desp. -ți-a), g.-d. art. locomoției; pl. locomoții, art. locomoțiile (desp. -ți-i-)

locomoție (-ți-e) s. f., art. locomoția (-ți-a), g.-d. locomoții, art. locomoției

locomoție s. f. (sil. -ți-e), art. locomoția (sil. -ți-a), g.-d. art. locomoții, art. locomoției[1]

  1. Var. locomoțiune LauraGellner

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LOCOMOȚIE s. (FIZIOL.) deplasare. (Organe de ~.)[1]

  1. Var. locomoțiune LauraGellner

LOCOMOȚIE s. (FIZIOL.) deplasare. (Organe de ~.)

Intrare: locomoție
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • locomoție
  • locomoția
plural
genitiv-dativ singular
  • locomoții
  • locomoției
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • locomoțiune
  • locomoțiunea
plural
genitiv-dativ singular
  • locomoțiuni
  • locomoțiunii
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

locomoțiesubstantiv feminin

  • 1. Deplasare, mișcare dintr-un loc într-altul. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Mijloace de locomoție. DLRLC
  • 2. Funcție a organismelor vii care constă dintr-un complex de mișcări realizate prin mecanisme și organe speciale, datorită căreia animalele și omul se deplasează activ în spațiu. DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.