LOCOMOTÍVĂ, locomotive, s. f. Vehicul motor de cale ferată, cu sursă de energie proprie sau străină, folosit pentru a remorca și a deplasa vagoanele. – Din fr. locomotive.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
RACAI
| Semnalează o greșeală
| Permalink
LOCOMOTÍVĂ ~e f. Vehicul de cale ferată (cu sursă de energie proprie sau străină) care servește la remorcarea sau la deplasarea vagoanelor; mașină. /<fr. locomotive
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
LOCOMOTÍVĂ s.f. Vehicul de cale ferată cu mijloc de tracțiune propriu, folosit pentru a tracta vagoanele. ◊ Locomotivă Pacific = locomotivă de mare viteză, cu trei roți motoare, folosită mai ales pentru trenurile rapide; locomotivă Atlantic = locomotivă de tracțiune grea cu cinci roți motoare. [Cf. fr. locomotive, germ. Lokomotive].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
LOCOMOTÍVĂ s. f. vehicul de cale ferată cu mijloc de tracțiune propriu, pentru a tracta vagoanele. (< fr. locomotive, germ. Lokomotive)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
LOCOMOTÍVĂ s. mașină, tren, (înv. și pop.) car de foc, (reg.) țug, (înv.) trăsură cu aburi. (~ cu vagoane.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
locomotívă s. f., g.-d. art. locomotívei; pl. locomotíve
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
LOCOMOTÍVĂ (‹ fr., germ.; {s} lat. locus „loc” + motivus „mobil”) s. f. Vehicul motor de cale ferată folosit pentru a remorca vagoanele (ex l. cu abur, l. de mină, l. Diesel-hidraulică, l. Diesel-electrică, l. electrică). Prima l. cu abur a fost construită în Marea Britanie, în 1829, de George Stephenson și folosită pe linia Manchester-Liverpool; avea 12 CP și realiza o viteză de 22 km/h. În România, prima l. cu abur a fost construită în 1872, la Reșița.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink