LOCO1- Element de compunere care înseamnă „loc” și care servește la formarea unor substantive. – Din fr. loco-.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
LÓCO2 adv. (Privitor la destinația unei scrisori, a unui colet etc.) În aceeași localitate în care se află și expeditorul. ♦ (În legătură cu achiziția unor mărfuri, precedând un substantiv, ca determinare locală) La locul de producție sau la un punct fix de transport; în, la. – Cuv. lat.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
LÓCO adv. (în adrese) În aceeași localitate cu expeditorul. /Cuv. lat.
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
LOCO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la un) loc”, „în locul”. [< fr. loco-, cf. lat. locus].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
LÓCO adv. (Pentru adrese) În localitate. ♦ (Referitor la mărfuri) La locul de producție sau la un punct fix de transport. [< lat. loco].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
LOCO1- elem. „loc”, „locomotivă”. (< fr. loco-, cf. lat. locus)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
LÓCO2 adv. 1. (pentru adrese) în localitate. ◊ (referitor la mărfuri) la locul de producție sau la un punct fix de transport. 2. (muz.) așa cum este scris. (< lat. loco)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
lóco adv.
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
LÓCĂ s. f. Denumire dată unui grup de boli infecțioase ale puietului de albine, provocate de un bacil care atacă larvele în vârstă de 3-4 zile. – Din fr. loque.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
LÓCĂ s.f. Boală infectocontagioasă care atacă larvele albinelor. [< fr. loque].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
LÓCĂ s. f. boală infectocontagioasă care atacă larvele albinelor. (< fr. loque)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
lócă s. f., g.-d. art. lócei
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
lócă s. f., g.-d. art. locii; pl. -
Sursa: DMLR
(1981)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
loco (cuv. it. „loc”) 1. Sin. cu al loco*. 2. Indicație utilizată în muzica pentru vl., ce anulează o altă anterioară de execuție pe o anume coardă (sul* D, sul Mi etc.). 3. Ca precauție, indicație de a se executa „așa cum este scris”.
Sursa: DTM
(2010)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
STULTITIAM SIMULARE PRUDENTIA SUMMA EST (lat.) a simula prostia este cea mai bună măsură de prevedere în anumite situații – Cato, „Disticha moralia”, 2, 18.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
al loco (loc. it. „la loc”), indicație de revenire la normal după un pasaj având indicația all’ ottava*; sin. loco (1).
Sursa: DTM
(2010)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink