opțiuni
  • info

2 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LOCATOR, -OARE, locatori, -oare, s. m. și f. s. n. 1. S. m. și f. Persoană care dă în locație un lucru. 2. S. n. (în sintagma) Locator radio = radiolocator. – Din lat. locator.

locator, ~oare [At: BREZOIANU, A. 500/31 / Pl: ~i, ~oare / E: lat locator, fr locateur] 1 smf Persoană care dă în locație (1) un bun material. 2 smf (Îvr) Arendaș. 3 sn (Îs) ~ radio Radiolocator.

LOCATOR, -OARE, locatori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care dă în locație un lucru. 2. S. n. (În sintagma) Locator radio = radiolocator. – Din lat. locator.

LOCATOR, -OARE s.m. și f. Cel care dă în locație (1) un lucru. // s.n. Locator radio = radiolocator. [< lat. locator].

LOCATOR, -OARE I. s. m. f. cel care dă în locație (1) un lucru. II. s. n. 1. ~ radio = radiolocator. 2. (tehn.) reper. (< lat., /II/ engl. locator)

LOCATOR ~oare (~ori, ~oare) m. și f. Persoană care dă în locație, cu chirie, un lucru. /<lat. locator

*locatór, -oáre s. (lat. locator). Jur. Care dă cu chirie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

locatoare s. f., g.-d. art. locatoarei; pl. locatoare

locatoare s. f., g.-d. art. locatoarei; pl. locatoare

locatoare s. f., g.-d. art. locatoarei; pl. locatoare

locator1 (obiect) s. n., pl. locatoare

locator2 (obiect) s. n., pl. locatoare

locator (obiect) s. n., pl. locatoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LOCATOR RADIO s. v. radar.

Intrare: locatoare
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • locatoare
  • locatoarea
plural
  • locatoare
  • locatoarele
genitiv-dativ singular
  • locatoare
  • locatoarei
plural
  • locatoare
  • locatoarelor
vocativ singular
  • locatoare
  • locatoareo
plural
  • locatoarelor
Intrare: locator (s.n.)
locator2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • locator
  • locatorul
  • locatoru‑
plural
  • locatoare
  • locatoarele
genitiv-dativ singular
  • locator
  • locatorului
plural
  • locatoare
  • locatoarelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

locator, locatorisubstantiv masculin
locatoare, locatoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care dă în locație un lucru. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

locator, locatoaresubstantiv neutru

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.