10 definiții pentru locantieră / locandieră
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
LOCANDIER, -Ă s. m. și f. v. locantier.
LOCANTIER, -Ă, locantieri, -e, s. m. și f. (Înv.) Persoană care ține o locantă. [Pr.: -ti-er. – Var.: locandier, -ă s. m. și f.] – Din ngr. lokantiéris.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
locantier, ~ă smf [At: FILIMON, O. II, 172 / V: (îrg) ~ndi~ / P: ~ti-er / Pl: ~i, ~e / E: ngr λοκάντιέρης, it locandiere] (Înv) Persoană care ține un han2 (3) Si: (îvr) locandar, locandist.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LOCANTIER, -Ă, locantieri, -e, s. m. și f. (Înv.) Persoană care ține o locantă. [Pr.: -ti-er] – Din ngr. lokantiéris.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!locantieră (desp. -ti-e-) (înv.) s. f., g.-d. art. locantierei; pl. locantiere
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
locantieră (-ti-e-)/locandieră (-di-e-) (înv.) s. f., g.-d. art. locantierei/locandierei; pl. locantiere/locandiere
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
locantieră (sil. -ti-e-)/locandieră (sil. -di-e-) s. f., g.-d. art. locantierei/locandierei, pl. locantiere/locandiere
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
locandieră v. locantieră
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
LOCANDIER s. v. birtaș, hangiu, ospătar.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
locandier s. v. BIRTAȘ. HANGIU. OSPĂTAR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: -ti-e-ră
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
- silabație: -di-e-ră
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
locantier, locantieri / locandier, locandierisubstantiv masculin locantieră, locantiere / locandieră, locandieresubstantiv feminin
etimologie:
- lokantiéris DEX '98 DEX '09