LOȚIONÁRE, loționări, s. f. Acțiunea de a loționa și rezultatul ei. [Pr.: -ți-o-] – V. loționa.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

LOȚIONÁRE s.f. Acțiunea de a loționa și rezultatul ei. [Pron. -ți-o-. / < loționa].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

loționáre s. f., pl. loționări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

LOȚIONÁ, loționez, vb. I. Tranz. A spăla, a fricționa cu o loțiune. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. lotionner.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

LOȚIONÁ vb. I. tr. A spăla, a fricționa cu o loțiune. [Pron. -ți-o-. / < fr. lotionner].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

LOȚIONÁ vb. tr. a fricționa cu o loțiune. (< fr. lotionner)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

loționá vb., ind. prez. 1 sg. loționéz, 3 sg. și pl. loționeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink