LIZO- (LISO-) „distrugere, descompunere”. ◊ gr. lysis „desfacere, disoluție” > fr. lyso-, germ. id. engl. id. > rom. lizo- și liso-. □ ~genie (v. -genie₁), s. f., 1. Însușire a unor bacterii de a purta profag, pe cromozom și de a elibera bacteriofagi. 2. Relație dintre un virus și bacteria-gazdă; ~tipie (v. -tipie), s. f., identificare și clasificare a bacteriilor în funcție de sensibilitatea lor în raport cu un bacteriofag; ~zimă (v. -zim), s. f., enzimă cristalizabilă, prezentă în țesuturile animale, cu proprietăți bacteriolitice; ~zomi (v. -zom), s. m. pl., particule granulare sau veziculare, prezente în secrețiile țesuturilor mamiferelor, eu proprietăți bacteriolitice.

LIZOZÓM (< fr.) s. n. Organit intracelular care conține îndeosebi enzime hidrolitice, eliberate în citoplasmă în cursul proceselor citolitice și care intervine în digestia bacteriilor fagocitate de leucocite.