9 definiții pentru «livid»   declinări

LIVÍD, -Ă, livizi, -de, adj. (Despre fața omului) Vânăt, învinețit (de emoție, de frig, de oboseală). ♦ Fig. (Despre lumină) Slab, palid. – Din fr. livide, lat. lividus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

livíd adj. m., pl. livízi; f. livídă, pl. livíde
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

LIVÍD adj. învinețit, verde, vânăt. (~ la față de mânie.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

LIVÍD ~dă (~zi, ~de) 1) Care are fața palidă din cauza unor emoții negative, de oboseală sau de frig. 2) (despre lumină) Care este foarte slab; care abia licărește. /<fr. livide, lat. lividus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

LIVÍD, -Ă adj. Palid, învinețit (la față). [< fr. livide, lat. lividus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

LIVÍD, -Ă adj. palid, învinețit la față. (< fr. livide, lat. lividus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

livíd adj. m., pl. livízi; f. sg. livídă, pl. livíde
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

livid a. de coloare plumburie, albăstriu bătând în negru: față lividă.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

*lívid, -ă adj. (lat. lividus). Galben verziŭ, vînăt: om cu fața lividă de foame.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink