litogeneză sf [At: DEX / E: fr lithogenèse] Ansamblu de procese care au dus la formarea rocilor sedimentare.

LITOGENEZĂ s.f. Totalitatea proceselor de formare a sedimentelor și a rocilor sedimentare în general. [< fr. lithogenèse, cf. gr. lithos – piatră, genesis – naștere].

LITOGENEZĂ s. f. 1. totalitatea proceselor de formare a rocilor sedimentare. 2. (med.) proces de formare a calculilor (II). (< fr. lithogenèse)

LITOGENEZĂ f. Totalitate a proceselor de formare a sedimentelor și a rocilor sedimentare. /<fr. lithogenese

!litogeneză s. f., g.-d. art. litogenezei; (procese) pl. litogeneze

litogeneză s. f., g.-d. art. litogenezei

litogeneză s. f., g.-d. art. litogenezei

LITO- „piatră, bolovăniș, concrețiune”. ◊ gr. lithos „piatră” > fr. litho-, germ. id., engl. id., it. lito- > rom. lito-. □ ~carp (v. -carp), s. n., fruct fosil petrificat; ~cenoză (v. -cenoză₂), s. f., evacuare de calculi sau de fragmente calculare prin uretră; ~ceras (v. -ceras), s. m., gen de amoniți fosili din jurasic, cu cochilie evolută și larg ombilicată; ~clastie (v. -clastie), s. f., operație de zdrobire a calculilor vezicali, în vederea extragerii lor din uretră; ~clază (v. -clază), s. f., geoclază*; ~dendron (v. -dendron), s. m., gen de hexacoralieri cu specii răspîndite din triasic pînă în neozoic; ~fag (v. -fag), adj., care mănîncă nisip sau pietriș; ~fagie (v. -fagie), s. f., formă de manifestare a sindromului de pica la animale, constînd în consumul de nisip sau de pietriș; ~fil (v. -fil₁), adj., 1. (Despre elemente chimice) Care se concentrează, de preferință, în litosferă. 2. (Despre pești) Care depune icrele pe un substrat pietros; ~gen (v. -gen₁), adj., care produce calculi; ~geneză (v. -geneză), s. f., totalitatea proceselor de formare a rocilor sedimentare; ~grafie (v. -grafie), s. f., procedeu de reproducere și de multiplicare a textelor, figurilor, desenelor etc., prin utilizarea de negative imprimate pe o piatră calcaroasă specială; ~id (v. -id), adj., care are aparența pietrei; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul rocilor sedimentare; ~sferă (v. -sferă), s. f., înveliș extern solid și pietros al globului pămîntesc; ~sperm (v. -sperm), adj., cu semințe dure și pietroase; ~telmă (v. -telmă), s. f., apă adunată în scobiturile stîncilor calcaroase marine; ~tom (v. -tom), s. n., instrument utilizat în litotomie; ~tomie (v. -tomie), s. f., operație chirurgicală de extragere a calculilor din vezica urinară; ~tripsie (v. -tripsie), s. f., operație chirurgicală de zdrobire a calculilor din interiorul vezicii; ~xil (v. -xil), s. n., țesut lemnos fosilizat.

LITOGENÉZĂ (< fr. {i}; {s} lito- + gr. genesis „naștere”) s. f. Totalitatea proceselor de formare a sedimentelor și rocilor sedimentare; cuprinde alterarea și dezagregarea rocilor preexistente transportul și acumularea materialului, precum și transformarea lui în roci. Factorii principali ai producerii l. sunt mișcările tectonice și clima. Există l. glaciară, humidă, aridă și sedimentar-vulcanogenă. În procesul de l. iau naștere și suferă modificări diferite zăcăminte sedimentare, cum sunt cele de petrol, gaze, sare, cărbuni, sulf, minerale de fier și mangan ș.a.