opțiuni
  • info

3 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LITERAT, -Ă, literați, -te, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu literatura; scriitor, literator. – Din lat. litteratus.

LITERAT, -Ă, literați, -te, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu literatura; scriitor, literator. – Din lat. litteratus.

literat, ~ă [At: (a. 1829) PLR I, 18 / Pl: ~ați, ~e / E: lat litteratus cf ger Literat, fr lettré] 1 smf Persoană care se ocupă cu literatura Si: literator, scriitor. 2 a (D. persoane) Care este instruit Si: cultivat2 (5). 3 a (Rar; d. limbă) Care se manifestă prin scriere. 4 a (Îvr) Care cunoaște și utilizează scrierea.

LITERAT, -Ă, literați, -te, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu probleme literare, om de litere. E foarte bine să ai noțiuni științifice chiar cînd ești literat. SANDU-ALDEA, U. P. 246. [Alecsandri] introduce, fără nici un rost altul decît ca să-și bată joc de literații netalentați, pe «tînărul poet» Acrostihescu. IBRĂILEANU, SP. CR. 143. Mulți literați romîni au făcut feluri de disertații asupra începutului și a construcției limbii noastre. NEGRUZZI, S. I 267.

LITERAT, -Ă s.m. și f. Om de litere, specialist în literatură; scriitor. [< germ. Literat, cf. lat. litteratus].

LITERAT, -Ă s. m. f. om de litere, specialist în literatură; scriitor. (< germ. Literat, lat. litteratus)

LITERAT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Specialist în teoria sau istoria literaturii. /<lat. litteratus

literat m. cel ce posedă știință, cultură intelectuală.

*literát, -ă s. (lat. litterátus). Persoană care se ocupă de literatură. Persoană cultă.

LITERA, literez, vb. I. Tranz. A pronunța cuvinte (străine) prin litera inițială a unor cuvinte obișnuite, de obicei nume proprii. – Din literă.

LITERA, literez, vb. I. Tranz. A pronunța cuvinte (străine) prin litera inițială a unor cuvinte obișnuite, de obicei nume proprii. – Din literă.

litera vt [At: DEX2 / Pzi: ~rez / E: literă] A pronunța cuvinte străine prin litera inițială a unor cuvinte obișnuite, de obicei nume proprii.

LITERA vb. intr. (în telefonie) a pronunța nume străine (proprii) sau mai neobișnuite prin litera inițială a unor cuvinte obișnuite. (< literă)

litera vb. I (În telefonie) A pronunța nume străine sau mai neobișnuite prin litera inițială a unor cuvinte obișnuite, de obicei nume proprii: S-Sanda, A-Ana, I-Ioana etc. ◊ „Să vă literez numele Saint-Exupéry.” (din literă + -a)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

literat s. m., pl. literați

literat s. m., pl. literați

literat s. m., pl. literați

litera vb. ind. prez. 1 sg. literez, 3 sg. și pl. literează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LITERAT s. scriitor, om de litere, (rar) beletrist, condeier, (înv.) literator, (latinism înv.) scriptor. (Un mare ~.)

LITERAT s. scriitor, (rar) condeier, (înv.) literator, (latinism înv.) scriptor. (Un mare ~.)

Intrare: literat (part.)
literat2 (part.) participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • literat
  • literatul
  • literată
  • literata
plural
  • literați
  • literații
  • literate
  • literatele
genitiv-dativ singular
  • literat
  • literatului
  • literate
  • literatei
plural
  • literați
  • literaților
  • literate
  • literatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: literat (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • literat
  • literatul
  • literatu‑
plural
  • literați
  • literații
genitiv-dativ singular
  • literat
  • literatului
plural
  • literați
  • literaților
vocativ singular
  • literatule
  • literate
plural
  • literaților
Intrare: litera
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • litera
  • literare
  • literat
  • literatu‑
  • literând
  • literându‑
 singular plural
  • literează
  • literați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • literez
 (să)
  • literez
  • literam
  • literai
  • literasem
a II-a (tu)
  • literezi
 (să)
  • literezi
  • literai
  • literași
  • literaseși
a III-a (el, ea)
  • literează
 (să)
  • litereze
  • litera
  • literă
  • literase
plural I (noi)
  • literăm
 (să)
  • literăm
  • literam
  • literarăm
  • literaserăm
  • literasem
a II-a (voi)
  • literați
 (să)
  • literați
  • literați
  • literarăți
  • literaserăți
  • literaseți
a III-a (ei, ele)
  • literează
 (să)
  • litereze
  • literau
  • literară
  • literaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

literat, literațisubstantiv masculin
literată, literatesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care se ocupă cu literatura. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: literator scriitor
    • format_quote E foarte bine să ai noțiuni științifice chiar cînd ești literat. SANDU-ALDEA, U. P. 246. DLRLC
    • format_quote [Alecsandri] introduce, fără nici un rost altul decît ca să-și bată joc de literații netalentați, pe «tînărul poet» Acrostihescu. IBRĂILEANU, SP. CR. 143. DLRLC
    • format_quote Mulți literați romîni au făcut feluri de disertații asupra începutului și a construcției limbii noastre. NEGRUZZI, S. I 267. DLRLC
etimologie:

litera, literezverb

  • 1. A pronunța cuvinte (străine) prin litera inițială a unor cuvinte obișnuite, de obicei nume proprii. DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:
  • literă DEX '09 DEX '98 MDN '00

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.