lisa vt [At: DEX / Pzi: ~sez / E: fr lisser] A spăla și a netezi un material textil, în special lâna pieptănată.

LISA vb. I. tr. A efectua operația de lisare. [< fr. lisser].

LISA vb. tr. a spăla și netezi un material textil. (< fr. lisser)

LISĂ, lise, s. f. 1. Bară orizontală de lemn, de beton sau de oțel fixată între stâlpii unei balustrade. 2. Bară metalică sau de lemn fixată perpendicular pe cadrele fuzelajului sau pe nervurile aripii unui avion, cu rol de fixare și de susținere a învelișului acestuia. – Din fr. lisse.

lis¹, ~ă a [At: DN³ / Pl: liși, ~e / E: fr lisse] (Rar) Neted.

lisă¹ sf [At: COSTINESCU / Pl: ~se / E: nct] (Cul) Fruct acoperit cu o pojghiță de zahăr candel.

lisă³ sf, a [At: H XVI, 47 / Pl: liși, ~se / E: nct] (Reg) 1-2 (Teren) necultivat.

lisă⁴ sf [At: DL / Pl: ~se / E: fr lisse] 1 Bară orizontală de lemn, de beton sau de oțel, fixată între stâlpii unei balustrade. 2 Bară metalică sau de lemn fixată perpendicular pe cadrele fuselajului sau pe nervurile aripii unui avion.

lisă² sf [At: LM / V: lyssa / Pl: ~se / E: fr lisses] (Med) 1 Turbare. 2 Mică leziune sublinguală care apare la animalele sau la persoanele bolnave de turbare.

LISĂ, lise, s. f. 1. Bară orizontală de lemn, de beton sau de oțel fixată între stâlpii unei balustrade. 2. Bară metalică sau de lemn fixată perpendicular pe cadrele fuzelajului sau pe nervurile aripii unui avion. – Din fr. lisse.

LISĂ, lise, s. f. Bară de lemn, de beton sau de oțel așezată între stîlpii unei balustrade.

LIS, -Ă adj. (Rar) Neted. [< fr. lisse].

LISĂ s.f. 1. Bară orizontală așezată între stîlpii unei balustrade. 2. Bară metalică sau de lemn montată perpendicular pe cadrele fuzelajului sau pe nervurile aripii unui avion. [< fr. lisse].

LIS¹-, -Ă adj. neted. (< fr. lisse)

LISĂ s. f. 1. bară orizontală între stâlpii unei balustrade. 2. bară metalică sau de lemn montată perpendicular pe cadrele fuzelajului sau pe nervurile aripii unui avion. (< fr. lisse)

LISĂ ~e f. Bară de lemn, de metal sau de beton prinsă orizontal de stâlpii unei balustrade. /<fr. lisse

lísă f., pl. e. Chitru (saŭ și alte fructe) fert în zahăr.

lisa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. lisez, 3 lisează; conj. prez. 1 sg. să lisez, 3 să liseze

lisa (a ~) vb., ind. prez. 3 lisează

lisa vb., ind. prez. 1 sg. lisez, 3 sg. și pl. lisează

lisă s. f., g.-d. art. lisei; pl. lise

lisă s. f., g.-d. art. lisei; pl. lise

lisă s. f., g.-d. art. lisei; pl. lise

lisă s. f. – Dulceață de chitre. Origine dubioasă. După Cihac, II, 168, din sl. liti „a topi”; dar der. nu este clară. Cuvînt rar.

lisă s.f. (reg.) 1. fruct zaharisit. 2. floare de grădină. 3. câmp necurățit.

LISĂ bară metalică sau de lemn montată perpendicular pe cadrele fuzelajului sau pe nervurile aripilor, legându-le între ele.

LISA 1. Com. în jud. Brașov, situată în Depr. Făgăraș, pe râul omonim; 1.712 loc. (2000). Centru de cojocărit. Moară de apă și joagăr. Muzeu de istorie locală și etnografie (în satul Breaza). Satul L. este menționat documentar în 1527. 2. Com. în jud. Teleorman, situată în Câmpia Boian, pe râul Călmățui și pe țărmul de N al L. Suhaia; 2.755 loc. (2000). Creșterea porcinelor. Piscicultură. Viticultură. Centru de cojocărit. În satul L. se află biserica Sf. Gheorghe (1825) și un conac (1900), azi sediul Primăriei, iar în satul Vânători, biserica Sfinții Voievozi (1846).

Lisa, -veta v. Elisaveta 2.