lepedeu¹ sn [At: (a. 1803) IORGA, S. D. XII, 145 / V: lebe~ (Pl: lebedeuă), ~pid~, lipid~, lip~ / Pl: ~eie, ~eauă, ~ă, ~eauo, ~ri / E: mg lepedö^[1]] 1 (Reg) Cearșaf pentru pat, cu care se acoperă salteaua. 2 (Bot; îc) ~ul-broaștei Mătasea broaștei (Conferva vulgaris). 3 (Bot; îc) ~ul-lupului Ferigă (Dryopteris filix-mas). 4 (Reg) Țesătură groasă din lână care servește la învelit Si: cergă. 5 (Reg) Covor subțire din lână. 6 (Ban) Saltea. 7 Pânză țărănească de in sau de cânepă. 8 (Reg) Șervet gros pentru acoperit mămăliga. 9 (Reg) Bucată dintr-o țesătură groasă Si: țol. 10 (Pop) Pedală la războiul de țesut. 11 Bucată de lemn (35).

LEPEDEU, lepedeie, s. n. (Reg.) Cearșaf. – Magh. lepedö.

LEPEDEU s.n. (Ban., Trans. SV) Cearceaf. Linteum. Lepedeö. Lepedő. LEX. MARS., 224. Să se învălească în lepedeu ud bine. PL, 145^r; cf. MȘE, 81. Etimologie: magh. lepedő. Cf. prostire.

lepedeu n. Tr. cearșaf. [Ung. LEPEDÖ].

lepedéŭ n., pl. eĭe (ung. lepedö). Trans. Prostire, cearșaf.

lebedeu sn vz lepedeu

lepideu sn vz lepedeu¹ corectat(ă)

lipedeu sn vz lepedeu

lipideu sn vz lepedeu

lepedeu (reg.) s. n., art. lepedeul; pl. lepedeie

lepedeu (reg.) s. n., art. lepedeul; pl. lepedeie

lepedeu s. n., art. lepedeul; pl. lepedeie

LEPEDEU s. v. cearșaf.

lepedeu s. v. CEARȘAF.

lepedeu (lepedeuri), s. n. – Cearșaf. Mag. lepedő (Cihac, II, 512; Tiktin; Gáldi, Dict., 141). În Trans.

lepedeu, lepedeie, (lipideu), s.n. – (reg.) Cearceaf: „Grădina cu porodici / Lepedeul cu purici” (Memoria, 2001: 99). ♦ (onom.) Lepedeu, poreclă în Valea Stejarului. – Din magh. lepedö „cearceaf” (Șăineanu, Scriban; Cihac, Tiktin, Galdi, cf. DER; DEX, MDA).

lepedeu, -eie, (lipideu), s.n. – Cearceaf: „Grădina cu porodici / Lepedeul cu purici” (Memoria 2001: 99). Lepedeu, poreclă în Valea Stejarului. – Din magh. lepedö „cearceaf”.

lipideu, s.n. – v. lepedeu („cearceaf”).

lipideu, s.n. – v. lepedeu.