lipcán m. (turc. Lipka, Lituan, Lituania; pol. Lipek). Vechĭ. Tătar din Lituania (numit de Moldovenĭ și Cirimuș) cu port leșesc. Ostaș dintr’un corp de călărașĭ compus din Tătariĭ de la Hotin și pus supt comanda pîrcălabuluĭ de Hotin în Moldova și a mareluĭ postelmic în Țara Românească. Ostaș Lipcan întrebuințat ca curier oficial în țară. (Celor care se duceaŭ la Constantinopol li se zicea „călărașĭ de Țarigrad”). Curier călare în general. V. Tătar și olac.