opțiuni
  • info

15 definiții pentru leoarbă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LEOARBĂ, leoarbe, s. f. (Reg.; depr.) Gură (ca organ al vorbirii). – Formație onomatopeică.

LEOARBĂ, leoarbe, s. f. (Reg.; depr.) Gură (ca organ al vorbirii). – Formație onomatopeică.

leoarbă sf [At: CREANGĂ, A. 127 / V: lior~ / Pl: ~be / E: fo] 1 (Dep) Lupă. 2 Persoană care vorbește mult și fără rost Si: flecar, palavragiu.

LEOARBĂ s. f. (În expr.) Tacă-ți leoarba = taci din gură. (Atestat în forma lioarbă) Mai tacă-vă lioarba! răcni Vătașa. DUNĂREANU, CH. 46. Tacă-ți lioarba, dac-ai venit aici. CREANGĂ, A. 155. – Scris și: lioarbă.

LEOARBĂ ~e f. reg. depr. Gură ca organ al vorbirii; bot. /Onomat.

leorbă sf vz liorbă

liorbă1 sf vz leoarbă

liuarbă sf vz leoarbă

lioarbă f. fam. bot, gură: tacă-ți lioarba CR. [Abstras din liorbăi].

leoápa și leópa, leoárba și leórba (eoa, eo o silabă) f. (imit. ca și leorbă). Mold. Fam. Tacă-țĭ leoapa, tacă-țĭ gura (fleoanca).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

leoarbă (reg.) (desp. leoar-) s. f., g.-d. art. leoarbei; pl. leoarbe corectat(ă)

leoarbă (reg.) (leoar-) s. f., g.-d. art. leoarbei; pl. leoarbe

leoarbă s. f. (sil. leoar-), g.-d. art. leoarbei; pl. leoarbe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LEOARBĂ s. v. gură.

leoarbă s. v. GURĂ.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

tacă-ți cața! / fleanca! / gura! / leoarba! / pliscul! expr. (vulg.) taci!, liniște!, încetează!

Intrare: leoarbă
  • silabație: leoar-bă info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • leoarbă
  • leoarba
plural
  • leoarbe
  • leoarbele
genitiv-dativ singular
  • leoarbe
  • leoarbei
plural
  • leoarbe
  • leoarbelor
vocativ singular —
plural —
liorbă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
liuarbă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lioarbă
  • lioarba
plural
  • lioarbe
  • lioarbele
genitiv-dativ singular
  • lioarbe
  • lioarbei
plural
  • lioarbe
  • lioarbelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

leoarbă, leoarbesubstantiv feminin

  • 1. regional depreciativ Gură (ca organ al vorbirii). DEX '09 DEX '98
    sinonime: bot gură
    • chat_bubble Tacă-ți leoarba = taci din gură. DLRLC
      • format_quote Mai tacă-vă lioarba! răcni Vătașa. DUNĂREANU, CH. 46. DLRLC
      • format_quote Tacă-ți lioarba, dac-ai venit aici. CREANGĂ, A. 155. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.