linșare sf [At: DEX / Pl: ~șări / E: linșa] 1-2 Linșaj (1-2).

LINȘARE, linșări, s. f. Acțiunea de a linșa și rezultatul ei; linșaj.

LINȘARE s.f. Acțiunea de a linșa și rezultatul ei. [< linșa].

linșare f. execuțiune sumară din partea mulțimii [V. Lynch].

linșa vt [At: DEX / Pzi: ~șez / E: fr lyncher] A ucide pe cineva prin linșaj.

LINȘA, linșez, vb. I. Tranz. A omorî pe cineva prin linșaj. În statul Michigan trei negri au fost linșați. BARANGA, V. A. 15. ◊ (Prin exagerare) Eram siguri că atunci cînd domnul cel gras și cu cioc va ieși, va fi linșat. CAMIL PETRESCU, U. N. 67.

LINȘA vb. I. tr. A ucide pe cineva prin linșaj. [P.i. 3,6 -șează. / < fr. lyncher, cf. Lynch – judecător american].

LINȘA vb. tr. a ucide prin linșaj. (< fr. lyncher)

A LINȘA ~ez tranz. A supune linșajului; a ucide prin linșaj. /<fr. lincher

linșà v. a executa într’un mod sumar (după legea lui Lynch).

*linșéz v. tr. (fr. lyncher, a pedepsi după legea Americanuluĭ Lynch). Ucid pe loc și în public un criminal saŭ un om neĭubit de mulțime.

linșare s. f., g.-d. art. linșării; pl. linșări

linșare s. f., g.-d. art. linșării; pl. linșări

linșare s. f., g.-d. art. linșării; pl. linșări

linșa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. linșez, 3 linșează, 1 pl. linșăm; conj. prez. 1 sg. să linșez, 3 să linșeze; ger. linșând

linșa (a ~) vb., ind. prez. 3 linșează, 1 pl. linșăm, imperf. 3 sg. linșa; ger. linșând

linșa vb., ind. prez. 1 sg. linșez, 1 pl. linșăm, imperf. 3 sg. linșa; ger. linșând

linșa (ind. prez. 3 sg. și pl. linșează)

linșez.

LINȘARE s. linșaj.

LINȘARE s. linșaj.

linșa (linșez, linșat), vb. – A ucide pe cineva fără judecată (de către o mulțime). Fr. lyncher. – Der. linșaj, s. n. (acțiunea de a linșa), din fr. lynchage.