LINARIȚĂ, linarițe, s. f. Plantă erbacee cu frunze asemănătoare cu cele de in, cu flori galbene și cu fructe în formă de capsule, conținând semințe aripate; inișor-de-alior (Linaria vulgaris). [Var.: linăriță s. f.] – Cf. lat. Linaria, denumirea științifică a plantei.

linariță sf [At: BRANDZA, FL. 352 / V: ~năr~ / Pl: ~țe / E: cf lat Linaria] (Bot; reg) Plantă erbacee anuală, din familia scrofulariaceelor, răspândită în zonele temperate ale Europei și ale Asiei, cu frunze înguste, asemănătoare cu ale inului, flori galbene, albastre sau violete, de forma gurii-leului, dispuse în ciorchini, cu fructe capsule conținînd semințe aripate, folosită în medicina populară Si: (pop) buruiană-de-in, gura-mâței, in-sălbatic, inărică, inișor, inișor-de-alior, lânăriță (Linaria vulgaris).

LINARIȚĂ, linarițe, s. f. Plantă erbacee cu frunze asemănătoare cu cele de in, cu flori galbene și cu fructe în formă de capsule, conținând semințe aripate; inișor-de-alior (Linaria vulgaris). [Var.: linăriță s. f.] – Cf. Linaria (numele științific al plantei).

LINARIȚĂ, linarițe, s. f. Plantă erbacee cu frunzele asemănătoare cu cele de in, cu flori galbene și ale cărei fructe sînt capsule cu semințe plane, aripate (Linaria vulgaris ).

LINARIȚĂ ~e f. Plantă erbacee cu frunze înguste și cu flori galbene, dispuse în ciorchine la vârful tulpinii. /linaria (nume științific) + suf. ~iță

linăriță sf vz linariță

linariță s. f., g.-d. art. linariței; pl. linarițe

linariță s. f., g.-d. art. linariței; pl. linarițe

linariță s. f., g.-d. art. linariței; pl. linarițe

LINARIȚĂ s. v. parpian.

LINARIȚĂ s. (BOT.; Linaria vulgaris) (reg.) inărică, jale, buruiană-de-in, floarea-jelei, gura-mâței, inișor-de-alior, in-sălbatic.

LINARIȚĂ s. (BOT.; Linaria vulgaris) (reg.) inărică, jale, buruiană-de-in, floarea-jelei, gura-mîței, inișor-de-alior, in-sălbatic.

linariță s. v. PARPIAN.

LINÁRIȚĂ (< lat.) s. f. Gen de plante erbacee, anuale și perene din familia scrofulariacee (Linaria). Are peste 150 de specii, răspândite în regiunile cu climă temeprată din Europa, Asia și America. Cea mai cunoscută este l. comună, plantă medicinală și nectariferă. Unele specii sunt cultivate ca plante decorative.

LINARIA L., LINARIȚĂ, fam. Scrophulariaceae. Gen originar din America de N și emisfera nordică a globului, cca 75 specii, plante erbacee, anuale, bienale sau vivace, cîteva semilemnoase. Înfloresc vara. Flori galbene, albe, violete, purpur (corolă pintenată, gîtul corolei închis de unflătura buzei de jos, buza superioară curbată sau revolută). Inflorescență în formă de spic, paniculă sau racem. Frunze lungi, înguste, liniare, lanceolate sau ovate, verzi-deschis-argintii, glabre.