O definiție pentru linotron
Enciclopedice
LINOTRÓN (< engl.) s. n. Mașină de cules fotografică cu tub catodic și cu portcaractere sub formă de cadru de litere, semne etc. Viteza de culegere: 300 de semne de secundă. Înventată în Marea Britanie, în deceniul 7 al sec. 20.
Intrare: linotron
linotron substantiv neutru
| substantiv neutru (N11) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)