3 intrări

30 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LINO s. n. v. linon.

lino2- [At: DN3 / V: lin- / E: lat linum] Element prim de compunere savantă cu sensul „in”.

LINO- Element prim de compunere savantă cu sensul de „in”. [Var. lin-. / < lat. linum].

LINO1-/LINIO-, -LINIU elem. „rând”, „linie”. (< engl., fr. lino-, cf. lat. linea)

LIN(O)- elem. „in”. (< fr. lino-, cf. gr. linon, lat. linum)

LINON, (2) linonuri, s. n. 1. Olandă subțire pentru batiste, bluze, lenjerie de damă etc. 2. Sort de linon (1). [Var.: lino, linou s. n.] – Din fr. linon.

linou sn [At: DEX / V: ~no, ~non / Pl: ~ri / E: fr linon] Olandă subțire pentru batiste, bluze, lenjerie de damă etc.

LINOU, linouri, s. n. Olandă subțire pentru batiste, bluze, lenjerie de damă etc. [Var.: lino, linon s. n.] – Din fr. linon.

LINOU s. n. (Adesea determinat prin «de olandă») Țesătură subțire de olandă, din care se confecționează bluze, batiste etc.

LINOU s.n. Olandă subțire pentru batiste, bluze etc. [Var. lino, linon s.n. / < fr. linon].

LINOU s. n. olandă subțire pentru batiste, bluze etc. (< fr. linon)

LINOU ~ri n. 1) Țesătură foarte fină de in, folosită pentru batiste, bluze, lenjerie. 2) la pl. Varietăți ale unei astfel de țesături. /<fr. linon[1]

  1. Var. lino, linon LauraGellner

*linón n., pl. oane saŭ și urĭ (fr. linon, d. lin, in). Un fel de pînză de in foarte fină și deasă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!linou s. n., art. linoul; (sorturi) pl. linouri

!linon s. n.; (sorturi) pl. linonuri

linou s. n., art. linoul; pl. linouri[1]

  1. Var. lino, linon LauraGellner

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

LINO-1 „rînd, șir tipografic”. ◊ L. linea „linie, rînd” > engl. lino-, fr. id. > rom. lino-.~graf (v. -graf), s. n., mașină tipografică de cules și de turnat rînduri; ~tip (v. -tip), s. n., mașină tipografică de cules și de turnat literele în rînduri întregi; ~tipie (v. -tipie), s. f., culegere tipografică cu ajutorul linotipului.

LINO-2 „in, pînză”. ◊ gr. linon „in” și L. linum „pînză de in” > fr. lino- > rom. lino-.~grafie (v. -grafie), s. f., imprimare pe stofă; ~lit (v. -lit1), s. n., ulei de in, solidificat prin hidrogenare.

Intrare: lino (in)
prefix (I7-P)
  • lino
prefix (I7-P)
  • lin
Intrare: lino (rând)
prefix (I7-P)
  • lino
prefix (I7-P)
  • linio
sufix (I7-S)
  • liniu
Intrare: linon
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • linon
  • linonul
  • linonu‑
plural
  • linonuri
  • linonurile
genitiv-dativ singular
  • linon
  • linonului
plural
  • linonuri
  • linonurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N52)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • linou
  • linoul
  • linou‑
plural
  • linouri
  • linourile
genitiv-dativ singular
  • linou
  • linoului
plural
  • linouri
  • linourilor
vocativ singular
plural
lino2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N78)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lino
  • linoul
  • linou‑
plural
  • linouri
  • linourile
genitiv-dativ singular
  • lino
  • linoului
plural
  • linouri
  • linourilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

linoelement de compunere, prefix

  • 1. Element prim de compunere savantă cu sensul de „in”. DN
etimologie:

linoelement de compunere, prefix

  • 1. Element de compunere cu semnificația „rând”, „linie”. MDN '00
etimologie:

linon, linonurisubstantiv neutru

  • 1. (numai) singular Olandă subțire pentru batiste, bluze, lenjerie de damă etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Sort de linon. DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.