opțiuni
  • info

10 definiții pentru liniștitor

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LINIȘTITOR, -OARE, liniștitori, -oare, adj. Care liniștește, care calmează. – Liniști + suf. -tor.

LINIȘTITOR, -OARE, liniștitori, -oare, adj. Care liniștește, care calmează. – Liniști + suf. -tor.

liniștitor, ~oare [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~i, ~oare / E: liniști + -tor] 1 a (D. calități, manifestări, sentimente, acțiuni etc.) Care provoacă o stare de destindere fizică sau psihică Si: odihnitor, potolitor, (reg) ostoitor. 2 a (D. ceaiuri, medicamente etc.) Calmant. 3 sm (Înv) Persoană care liniștește (1).

LINIȘTITOR, -OARE, liniștitori, -oare, adj. Care liniștește, care calmează. Cu cuvinte liniștitoare alină frica surorilor. ISPIRESCU, L. 239. ◊ (Adverbial) Vorbea mereu liniștitor, blînd, cu o dulceață aproape femeiască în glas și în mișcări. DUMITRIU, N. 236.

LINIȘTITOR ~oare (~ori, ~oare) Care liniștește; care calmează; calmant. /a liniști + suf. ~tor

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

liniștitor adj. m., pl. liniștitori; f. sg. și pl. liniștitoare

liniștitor adj. m., pl. liniștitori; f. sg. și pl. liniștitoare

liniștitor adj. m., pl. liniștitori; f. sg. și pl. liniștitoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LINIȘTITOR adj. 1. v. calmant. 2. odihnitor, (pop.) molcomitor. (O atmosferă ~oare.)

LINIȘTITOR adj. 1. alinător, calmant, (rar) potolitor, ușurător, (pop.) molcomitor. (O substanță medicamentoasă ~.) 2. odihnitor, (pop.) molcomitor. (O atmosferă ~.)

Liniștitor ≠ tulburător

Intrare: liniștitor
liniștitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • liniștitor
  • liniștitorul
  • liniștitoru‑
  • liniștitoare
  • liniștitoarea
plural
  • liniștitori
  • liniștitorii
  • liniștitoare
  • liniștitoarele
genitiv-dativ singular
  • liniștitor
  • liniștitorului
  • liniștitoare
  • liniștitoarei
plural
  • liniștitori
  • liniștitorilor
  • liniștitoare
  • liniștitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

liniștitor, liniștitoareadjectiv

  • 1. Care liniștește, care calmează. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: calmant molcomitor odihnitor antonime: tulburător
    • format_quote Cu cuvinte liniștitoare alină frica surorilor. ISPIRESCU, L. 239. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Vorbea mereu liniștitor, blînd, cu o dulceață aproape femeiască în glas și în mișcări. DUMITRIU, N. 236. DLRLC
etimologie:
  • Liniști + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.