LINGURÓI, linguroaie, s. n. Augmentativ al lui lingură(I 1). ♦ Polonic. ◊ Expr. A mânca banii (sau paralele, averea) cu linguroiul = a cheltui fără măsură. – Lingură + suf. -oi.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

LINGURÓI s. v. polonic.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

lingurói s. n., pl. linguroáie
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink