linguriță sf [At: (a. 1765) IORGA, S. D. VII, 223 / Pl: ~țe și (reg) ~ți / E: lingură + -iță] 1-2 (Șhp) Lingurea (1-2). 3 Lingură folosită pentru a mânca dulciuri, a bea ceai, lapte etc. Si: (reg) linguruță. 4 (Îe) A da cu ~ța A hrăni cu grijă și în cantități mici un copil sau un om bolnav, neajutorat etc. Si: a cocoloși. 5 (Îae) A povesti cuiva ceva cu zgârcenie. 6 (Îe) Nici cât încape în ~ Foarte puțin. 7 (Udp „de” sau „cu”) Conținut al unei lingurițe (1). 8 (Pan) Unelte care seamănă cu o linguriță (1) ca formă, funcționalitate etc. 9 Element al mașinii de semănat. 10 Instrument medical cu diverse utilizări Si: lingură (23). 11 Unealtă de pescuit Si: lingură (24). 12 Instrument farmaceutic. 13 (Rar) Lingură (22). 14 (Reg) Mistrie. 15 (Atm; pop) Furcă a pieptului. 16 (Bot; pop; îc) ~ța-zânei (sau zânelor) Lingura-zânei (44). 17 (Zlg; Trs; Mol; îc) ~ța-popii Mormoloc.

LINGURĂ (pl. -ri) sf. 1 🍽 Unealtă de masă cu care se mîncă supa sau alte mîncări lichide: ~ de lemn (🖼 2901); ~ de tinichea, de cositor, de argint (🖼 2903); lingura are un găvan și o coadă; (P): cu lingura îți dă dulceață și cu coada îți scoate ochii, se zice despre cei fățarnici; 👉 OALĂ 1; Ⓕ: a mînca banii, averea cu lingura, a risipi, a cheltui nebunește: un bărbat care i-a mîncat toată averea cu lingura (ALECS.); Ⓕ: a-i pune, a-i atîrna, a-i spînzura lingura în (sau de, la) brîu, a-i lega lingurile de gît (CIAUȘ.), a nu-i da nimic de mîncare (pentru că a venit prea tîrziu, etc.) jupînul bucatar ne spînzură lingurile la brîu și se duce la plimbare (ALECS.) ¶ 2 Conținutul unei linguri: ~ de apă; F Ⓟ a bea, a sorbi pe cineva într’o ~ de apă, a-i veni să-l mănînce, de drag ce-i este: îi venea flacăului, de drag, să o soarbă într’o ~ de apă (ISP.) ¶ 3 🫀 Lingura (pieptului), apendicele cartilaginos al sternumului, lingurică ¶ 4 🔧 Unealtă a rotarului, un fel de sfredel cu care găurește căpățîna roții, spre a face loc osiei (🖼 2902) ¶ 5 🌿 = POPIVNIC; REMF ¶ 6 🌿 LINGURA-MAICI-DOMNULUI (LAUG.), LINGURA-MAICII-PRECESTE (VLAH.), LINGURA-STRIGOAIEI (VLAH.) LINGURIȚA-ZÎNEI ¶ 7 🐟 Băn. Mormoloc [lat. lĭngula]..

LINGURIȚĂ (pl. -țe) sf. 1 🍽 dim. LINGURĂ. Lingură mică (🖼 2906): ~ de cafea, de dulceață ¶ 2 Conținutul unei lingurițe: acum îi dăm o ~ de revent și mîine... o să vedem (VLAH.) ¶ 3 🫀 = LINGUREA 1, 3: mi s’a pus un nod aicea, mă doare la ~ (LUNG.) ¶ 4 ⛪ Linguriță de aur sau de argint, cu coada în chipul crucii, cu care se distribue în biserică sfînta cuminecătură (🖼 2907) ¶ 5 🌿 LINGURIȚA-ZÎNEI, un soiu de ciupercă necomestibilă, de culoare galbenă-roșiatică, cu coada lungă și miezul tare ca iasca; pălăria e concavă, având oarecare asemănare cu găvanul unei linguri; poporul o pune prin staule, unde sînt vaci ca să le ferească de strigoi; numită și „lingura-Maicii-Domnului”, „lingura-Maicii-Preceste”, „lingura-strigoaiei” sau „urechiușă” (Fomes lucidus).

ZÎNĂ, ❍ZINĂ (pl. -ne) sf. 1 🔱 Ființă mitologică, în chip de femeie de o frumusețe uimitoare, care trăește, împreună cu alte soațe, zîne ca și dînsa, în regiuni necălcate de picior de om, în palate mărețe, înconjurate de grădini sau de păduri, al căror acces e apărat de tot felul de fiare, care de care mai grozavă la vedere; numai Făt-frumos ajunge cîteodată la ele după căutări îndelungate, ajutat de calu-i năzdrăvan; cîte una din zîne se îndrăgostește uneori de Făt-frumos. se însoțește cu el, dar își pierde atunci puterile ei supranaturale; altele îl ajută, cu sfatul și cu fapta, la îndeplinirea slujbelor grele cu care e însărcinat și-l scapă de multe ori de la o peire sigură; cea mai vestită din toate, de care se vorbește adesea în basmele noastre e „Ileana Cosînzeana”, cu cosița de aur: pe lîngă aceste zîne bune, poporul mai pomenește și de zîne rele, care scot ochii celor ce calcă pe moșiile lor, îi ologesc sau Ie fac tot felul de neajunsuri; pe acestea le confundă adesea eu „ielele” (👉 IELE) ¶ 2 Fig. Femeie de o frumusețe uimitoare: Era și-o cocoană gbeboasă în spate Ce o amăgise lingăii să crează Că ea e în lume cea dintîie (sic!) rază, Și-a se ținea zînă o înfumurase PANN. ¶ 3 🔱 Zeiță (păgînă): pe acei idoli, oamenii îi numeau zei și zeițe ori zîne, căci fie-care din zeii lor își avea zîna lui de soție ISP.; La aceste academii de științi a zînei Vineri EMIN. ¶ 4 🌿 IEDERA-ZÎNELOR = IEDERĂ; – LINGURIȚA-ZÎNEI 👉 LINGURIȚĂ 5; – PĂRUL-ZÎNELOR = COLILIE; – SITA-ZÎNELOR¹ = TURTĂ 4; SITA-ZÎNELOR² = SCAIU 6 [lat. Diana].

LINGURIȚĂ ~e f. (diminutiv de la lingură) 1) Lingură mică folosită pentru a servi dulceață, a bea ceai, cafea, lapte etc. 2): ~a-zânei ciupercă brună-roșcată în formă de evantai care crește pe tulpina arborilor bătrâni. /lingură + suf. ~iță

lingurița-zânei (plantă) s. f. art., g.-d. art. linguriței-zânei

!lingurița-zânei (plantă) s. f. art., g.-d. art. linguriței-zânei

lingurița-zânei (bot.) s. f.

LINGURIȚA-ZÂNEI s. v. mormoloc.

LINGURIȚA-ZÂNEI s. (BOT.; Fomes lucidus) (reg.) lingura-frumoaselor.

linguriță s.f. I <pop.> lingurea, lingurică, <reg.> linguruță. A primit cadou un set de lingurițe din argint. II 1 (pesc.; pop.) v. Momeală artificială. Nălucă. 2 (chir.; pop.) v. Chiuretă. 3 (constr.; în zidărie; reg.) v. Mistrie. III (art.; anat.; reg.; și lingurița-pieptului) v. Furca-pieptului (v. furcă). IV (art.; bot.) lingurița-zânei = Fomes lucidus; <reg.> lingura-frumoaselor (v. lingură); lingurița-zânelor = Ganoderma lucidus; lingura-zânei (v. lingură). V (art.; zool.; reg.) lingurița-popii = lingurița-zânei v. Mormoloc.

LINGURIȚA-ZÎNEI s. (BOT.; Fomes lucidus) (reg.) lingura-frumoaselor.

lingurița-zînei s. v. MORMOLOC.