linguriță sf [At: (a. 1765) IORGA, S. D. VII, 223 / Pl: ~țe și (reg) ~ți / E: lingură + -iță] 1-2 (Șhp) Lingurea (1-2). 3 Lingură folosită pentru a mânca dulciuri, a bea ceai, lapte etc. Si: (reg) linguruță. 4 (Îe) A da cu ~ța A hrăni cu grijă și în cantități mici un copil sau un om bolnav, neajutorat etc. Si: a cocoloși. 5 (Îae) A povesti cuiva ceva cu zgârcenie. 6 (Îe) Nici cât încape în ~ Foarte puțin. 7 (Udp „de” sau „cu”) Conținut al unei lingurițe (1). 8 (Pan) Unelte care seamănă cu o linguriță (1) ca formă, funcționalitate etc. 9 Element al mașinii de semănat. 10 Instrument medical cu diverse utilizări Si: lingură (23). 11 Unealtă de pescuit Si: lingură (24). 12 Instrument farmaceutic. 13 (Rar) Lingură (22). 14 (Reg) Mistrie. 15 (Atm; pop) Furcă a pieptului. 16 (Bot; pop; îc) ~ța-zânei (sau zânelor) Lingura-zânei (44). 17 (Zlg; Trs; Mol; îc) ~ța-popii Mormoloc.

ZÎNĂ, ❍ZINĂ (pl. -ne) sf. 1 🔱 Ființă mitologică, în chip de femeie de o frumusețe uimitoare, care trăește, împreună cu alte soațe, zîne ca și dînsa, în regiuni necălcate de picior de om, în palate mărețe, înconjurate de grădini sau de păduri, al căror acces e apărat de tot felul de fiare, care de care mai grozavă la vedere; numai Făt-frumos ajunge cîteodată la ele după căutări îndelungate, ajutat de calu-i năzdrăvan; cîte una din zîne se îndrăgostește uneori de Făt-frumos. se însoțește cu el, dar își pierde atunci puterile ei supranaturale; altele îl ajută, cu sfatul și cu fapta, la îndeplinirea slujbelor grele cu care e însărcinat și-l scapă de multe ori de la o peire sigură; cea mai vestită din toate, de care se vorbește adesea în basmele noastre e „Ileana Cosînzeana”, cu cosița de aur: pe lîngă aceste zîne bune, poporul mai pomenește și de zîne rele, care scot ochii celor ce calcă pe moșiile lor, îi ologesc sau Ie fac tot felul de neajunsuri; pe acestea le confundă adesea eu „ielele” (👉 IELE) ¶ 2 Fig. Femeie de o frumusețe uimitoare: Era și-o cocoană gbeboasă în spate Ce o amăgise lingăii să crează Că ea e în lume cea dintîie (sic!) rază, Și-a se ținea zînă o înfumurase PANN. ¶ 3 🔱 Zeiță (păgînă): pe acei idoli, oamenii îi numeau zei și zeițe ori zîne, căci fie-care din zeii lor își avea zîna lui de soție ISP.; La aceste academii de științi a zînei Vineri EMIN. ¶ 4 🌿 IEDERA-ZÎNELOR = IEDERĂ; – LINGURIȚA-ZÎNEI 👉 LINGURIȚĂ 5; – PĂRUL-ZÎNELOR = COLILIE; – SITA-ZÎNELOR¹ = TURTĂ 4; SITA-ZÎNELOR² = SCAIU 6 [lat. Diana].

LINGURIȚĂ ~e f. (diminutiv de la lingură) 1) Lingură mică folosită pentru a servi dulceață, a bea ceai, cafea, lapte etc. 2): ~a-zânei ciupercă brună-roșcată în formă de evantai care crește pe tulpina arborilor bătrâni. /lingură + suf. ~iță

lingurița-zânei (plantă) s. f. art., g.-d. art. linguriței-zânei

!lingurița-zânei (plantă) s. f. art., g.-d. art. linguriței-zânei

lingurița-zânei (bot.) s. f.

LINGURIȚA-ZÂNEI s. v. mormoloc.

LINGURIȚA-ZÂNEI s. (BOT.; Fomes lucidus) (reg.) lingura-frumoaselor.

linguriță s.f. I <pop.> lingurea, lingurică, <reg.> linguruță. A primit cadou un set de lingurițe din argint. II 1 (pesc.; pop.) v. Momeală artificială. Nălucă. 2 (chir.; pop.) v. Chiuretă. 3 (constr.; în zidărie; reg.) v. Mistrie. III (art.; anat.; reg.; și lingurița-pieptului) v. Furca-pieptului (v. furcă). IV (art.; bot.) lingurița-zânei = Fomes lucidus; <reg.> lingura-frumoaselor (v. lingură); lingurița-zânelor = Ganoderma lucidus; lingura-zânei (v. lingură). V (art.; zool.; reg.) lingurița-popii = lingurița-zânei v. Mormoloc.

LINGURIȚA-ZÎNEI s. (BOT.; Fomes lucidus) (reg.) lingura-frumoaselor.

lingurița-zînei s. v. MORMOLOC.