opțiuni
  • info

2 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LINGURAR, (I) lingurari, s. m., (II) lingurare, s. n. I. S. m. 1. Meșter care lucrează (sau vinde) linguri de lemn. 2. Țigan (care face linguri). II. S. n. Poliță specială pe care se țin (la țară) lingurile și alte accesorii de masă sau de bucătărie. – Lingură + suf. -ar.

LINGURAR, (I) lingurari, s. m., (II) lingurare, s. n. I. S. m. 1. Meșter care lucrează (sau vinde) linguri de lemn. 2. Țigan (care face linguri). II. S. n. Poliță specială pe care se țin (la țară) lingurile și alte accesorii de masă sau de bucătărie. – Lingură + suf. -ar.

lingurar [At: ANON. CAR. / V: (îvp) ~iu / Pl: ~i / E: lingură + -ar] 1-4 sm, am (Persoană) care (face sau) vinde linguri (1) și accesorii de bucătărie din metal sau din lemn. 5-6 sm, am (Țigan) care (vinde sau) confecționează linguri prin metode rudimentare. 7-8 sm, am (Mar) (Țigan) toboșar. 9 sm, (pop) Suport special pe care se țin sau de care se atârnă la țară lingurile (1) și alte accesorii de bucătărie. 10 sm (Reg) Pungă de piele în care ciobanii își țin lingura (1). 11 sm (Iht; șîs crap ~) Crap tânăr de lungimea unei linguri (1).

LINGURAR2, lingurare, s. n. Poliță specială unde se țin lingurile și alte accesorii de masă sau de bucătărie.

LINGURAR1, lingurari, s. m. 1. Meșter care lucrează linguri de lemn. 2. Țigan. Îndată mă și trimite mama cu demîncare în țarină, la niște lingurari ce-i aveam tocmiți prășitori. CREANGĂ, A. 52.

LINGURAR ~i m. 1) Meșter care face linguri sau alte obiecte din lemn. 2) Negustor de obiecte de acest fel. /lingură + suf. ~ar

lingurar m. cel ce face linguri de lemn (în genere țigan).

lingurár m. Albier, rudar, acela care face lingurĭ de lemn, fuse, albiĭ ș. a. (în general, Țigan). S. n., pl. e Cutie de ținut tacîmurile de masă.

lingurariu sm, am vz lingurar

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

lingurar1 (obiect) s. n., pl. lingurare

lingurar2 (persoană; crap) s. m., pl. lingurari

lingurar1 (persoană) s. m., pl. lingurari

lingurar2 (obiect) s. n., pl. lingurare

lingurar (obiect) s. n., pl. lingurare

lingurar (persoană) s. m., pl. lingurari

lingurar.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LINGURAR s. rudar, (reg.) rudaș.

LINGURAR s. rudar, (reg.) rudaș.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

lingurar, lingurare, s.n. – Suport de lemn agățat de perete, pe care se țineau lingurile (în casele de la țară). – Din lingură (< lat. lingula) + suf. -ar (DEX).

Intrare: lingurar (obiect)
lingurar2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lingurar
  • lingurarul
  • linguraru‑
plural
  • lingurare
  • lingurarele
genitiv-dativ singular
  • lingurar
  • lingurarului
plural
  • lingurare
  • lingurarelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: lingurar (persoană)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lingurar
  • lingurarul
  • linguraru‑
plural
  • lingurari
  • lingurarii
genitiv-dativ singular
  • lingurar
  • lingurarului
plural
  • lingurari
  • lingurarilor
vocativ singular
  • lingurarule
  • lingurare
plural
  • lingurarilor
lingurariu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

lingurar, linguraresubstantiv neutru

  • 1. Poliță specială pe care se țin (la țară) lingurile și alte accesorii de masă sau de bucătărie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • Lingură + sufix -ar. DEX '98 DEX '09

lingurar, lingurarisubstantiv masculin

  • 1. Meșter care lucrează (sau vinde) linguri de lemn. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. Țigan (care face linguri). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: țigan
    • format_quote Îndată mă și trimite mama cu demîncare în țarină, la niște lingurari ce-i aveam tocmiți prășitori. CREANGĂ, A. 52. DLRLC
etimologie:
  • Lingură + sufix -ar. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.