LINGUÁL, -Ă, linguali, -e, adj. 1. (Anat.) Care aparține limbii, referitor la limbă. Nerv lingual. 2. (Despre sunete; și substantivat, f.) La articularea căruia limba (I) are rolul principal. – Din fr. lingual.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cornel | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Ca s.f.: linguală = consoană linguală - LauraGellner

LINGUÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de limbă ca organ; propriu limbii. Mușchi ~. 2) și substantival (despre sunete) Care se articulează cu ajutorul limbii. Consoană ~ă. [Sil. -gual] /<fr. lingual
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Ca s.f.: linguală = consoană linguală - LauraGellner

LINGUÁL adj. Care aparține limbii. ◊ Consoană linguală (și s.f.) = consoană articulată cu ajutorul limbii. [Pron. lin-gual. / cf. fr. lingual].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Ca s.f.: linguală = consoană linguală - LauraGellner

LINGUÁL adj. referitor la limbă. ♦ consoană ~ă (și s. f.) = consoană articulată cu ajutorul limbii. (< fr. lingual)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

linguál adj. m. (sil. -gual), pl. linguáli; f. sg. linguálă, pl. linguále
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink