LINȚÓLIU, lințolii, s. n. (Livr.) Giulgiu. – Din lat. linteolum, it. lenzuolo, fr. linceul.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

LINȚÓLIU ~i f. 1) Bucată de pânză subțire și fină cu care femeile își acoperă capul; giulgiu. 2) Pânză cu care se acoperă mortul; giulgiu. [Sil. -liu] /<lat. linteolum, it. lenzuolo
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

LINȚÓLIU s.n. Giulgiu. [Pron. -liu. / cf. fr. linceul, lat. linteolum].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

LINȚÓLIU s. n. giulgiu. (< fr. linceul, lat. linteolum)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

LINȚÓLIU s. v. giulgiu.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

lințolíu (lințólii), s. n. – Giulgiu. It. lenzuolo (sec. XIX), cuvînt de circulație literară.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

lințóliu s. n. [-liu pron. -liu], art. lințóliul; pl. lințólii, art. lințóliile (sil. -li-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink