limpezire sf [At: PISCUPESCU, O. 159 / Pl: ~ri / E: limpezi] 1 Curățare de impurități Si: limpezeală (1), limpeziciune (1), limpezie (1), limpezit¹ (1), limpezitură (1). 2 Înseninare a cerului, a vremii Si: limpezeală (2), limpezie (3), limpezit¹ (2), limpezitură (2). 3 (Pex) Clarificare a contururilor obiectelor Si: limpezeală (3), limpezie (3), limpezit¹ (3), limpezitură (3). 4 Clătire cu apă limpede a ceva spălat cu săpun, detergent etc. Si: lămurire, limpezeală (4), limpezie (4), limpezit¹ (4), limpezitură (4). 5 (Fig) Scăpare de ceva rău sau păgubitor Si: limpezit¹ (5). 6 (Fig) Ieșire de sub puterea unei vrăji Si: limpezit¹ (6). 7 (Pex) Purificare. 8 (Pex) Mântuire. 9 (Îrg) Netezire (a unui teren, prin înlăturarea vegetației nefolositoare sau a obiectelor de pe el) Si: curățire, limpezit¹ (9), (reg) liștăvire. 10 (D. voce) Transformare astfel încât să fie limpede și clară Si: lămurire, limpezit¹ (10). 11 Lămurire a unei situații încurcate, neclare Si: limpezit¹ (11). 12 Curățare a ochilor Si: limpezit¹ (12). 13 (Îs) ~ la minte Calmare. 14 Transparență. 15 Luminozitate. 16 Claritate.

LIMPEZIRE s. f. Acțiunea de a (se) limpezi și rezultatul ei. 1. Curățire, purificare (a unui lichid). Limpezirea vinului. 2. Înseninare. Limpezirea cerului. 3. Clătire cu apă limpede. Limpezirea rufelor. 4. Clarificare, deslușire, lămurire. Forma polemicii e una din cele mai nimerite forme literare și științifice pentru limpezirea unor principii. GHEREA, ST. CR. II 8.

limpezi [At: CORESI, EV. 154/14 / Pzi: ~zesc / E: limpede] 1-2 vtr (D. lichide) A (se) face limpede (1). 3-4 vtr (D. lichide etc.) A (se) curăța de impurități. 5-6 vtr (D. cer, vreme etc.) A (se) însenina. 7-8 vtr (Pex; d. lucruri, contururi) A (se) înfățișa mai clar Si: a se clarifica, a se defini. 9-10 vtr A (se) clăti cu apă limpede ceva spălat deja cu detergent, săpun etc. 11 vr (Fig) A scăpa de ceva rău sau păgubitor. 12-13 vtr (Fig) (A face să iasă sau) a ieși de sub puterea unei vrăji. 14-15 vtr (Pex) A (se) purifica. 16-17 vtr (Pex) A (se) mântui. 18-19 (Îrg) vtr A (se) netezi un teren, prin înlăturarea vegetației nefolositoare sau a obiectelor de pe el Si: a (se) curăți, (reg) a (se) liștăvi. 20 vr (D. voce) A deveni clară Si: a se lămuri. 21-22 vtr (D. situații complicate) A (se) lămuri. 23 vr (Pfm; îe) A se ~ la minte A se calma. 24 vr (Îae) A-și reveni dintr-o stare confuză. 25 vr (D. ochi) A se curăța.

LIMPEZI, limpezesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre lichide) A se face limpede, transparent, a se curăța de impurități (care se lasă la fund). Apa saltă, clocotește, Nici că se mai limpezește. ALECSANDRI, P. II 36. ◊ Intranz. (Rar) Munți se-nalță, văi coboară, rîuri limpezesc sub soare. EMINESCU, O. IV 123. ♦ Tranz. A face ca un lichid să devină limpede. 2. Refl. (Despre cer, timp, atmosferă etc.) A se însenina. Deasupra s-a limpezit cerul. STANCU, D. 235. S-a mai limpezit de ceață. COȘBUC, P. I 242. ◊ Expr. A se limpezi la minte = a se calma, a se liniști. De-abia se limpezise la minte după o suferință cumplită. MIRONESCU, S. A. 125. ♦ (Despre ochi) A deveni clar, curat, limpede. Ochii i se limpeziseră de beție. DUMITRIU, N. 141. ♦ (Despre lucruri care se află la mare distanță) A se arăta mai clar, mai distinct. Cele dealuri... se limpezesc, Unind a lor verdeață albastrului ceresc. ALECSANDRI, P. III 143. 3. Tranz. A clăti cu apă limpede ceea ce fusese spălat cu săpun, leșie etc.; a spăla (ușor, superficial). A limpezi rufele. ▭ Fața albă-și limpezea. TEODORESCU, P. P. 450. Apa să mă limpezească. ȘEZ. II 213. 4. Refl. (Despre glas) A se face clar, deslușit, limpede. Acele mii de glasuri se-nalță cu răsunet potolit în tăria nopții, se limpezesc în aerul ei răcoros. ODOBESCU, S. III 19. 5. Tranz. A clarifica, a desluși, a lămuri. Începe să limpezească în negură drumul ce i-a rămas de făcut. POPA, V. 65. Cutare parte a articolului ar trebui mărită, cutare limpezită. GHEREA, ST. CR. III 43. ◊ Refl. Un moment, Mihai rămase în mijlocul camerei, uitîndu-se la cei de față: într-o clipă i se limpeziră lucrurile. D. ZAMFIRESCU, R. 11. Se gîndea că s-ar putea face bine și calea i s-ar limpezi. VLAHUȚĂ, O. A. I 103. Erau gînduri care-l frămîntau... și parcă simțea că i se limpezesc și mai bine spunîndu-le. id. O. A. 264.

A SE LIMPEZI mă ~esc intranz. 1) (despre lichide) A deveni limpede; a se face transparent (prin depunerea impurităților). 2) (despre cer, timp) A se schimba în bine; a deveni senin; a se însenina; a se lumina. 3) (despre ochi, privire) A deveni clar, limpede (ca urmare a recăpătării calmului sufletesc). ◊ ~ la minte a recăpăta calmul; a se calma. 4) (despre sunete, voce) A deveni (mai) deslușit; a răsuna (mai) clar. 5) (despre obiecte aflate la depărtare) A începe să capete contururi mai clare; a apărea tot mai distinct. 6) fig. (despre lucruri neclare) A deveni clar, înțeles; a se desluși; a se clarifica; a se lămuri; a elucida. /Din limpede

A LIMPEZI ~esc tranz. 1) A face să se limpezească. 2) (rufe spălate) A spăla ușor în apă curată; a spăla ultima dată; a clăti. /Din limpede

limpezì v. a (se) face limpede: 1. a. curăța: a limpezi paharele; 2. a deșerta: când se mai limpezia locul de dușmani BĂLC.; 3. a însenina: cerul s-a limpezit; 4. fig. a se desluși: situațiunea-i nu s’a limpezit.

limpezésc v. tr. (d. limpede; lat. limpido, -áre). Fac limpede: a limpezi apa. Fig. Curăț, spăl bine: a limpezi paharele, rufele. Deșert, curăț, liberez, răcoresc: a limpezi situațiunea. V. refl. Devin limpede: apa s’a limpezit. Devin senin: ceru s’a limpezit. Devin liber, mă curăț: cîmpu s’a limpezit de dușmanĭ. Mă lămuresc: situațiunea s’a limpezit.

limpezire s. f., g.-d. art. limpezirii; pl. limpeziri

limpezire s. f., g.-d. art. limpezirii; pl. limpeziri

limpezire s. f., g.-d. art. limpezirii; pl. limpeziri

limpezi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. limpezesc, 3 sg. limpezește, imperf. 1 limpezeam; conj. prez. 1 sg. să limpezesc, 3 să limpezească

limpezi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. limpezesc, imperf. 3 sg. limpezea; conj. prez. 3 să limpezească

limpezi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. limpezesc, imperf. 3 sg. limpezea; conj. prez. 3 sg. și pl. limpezească

LIMPEZIRE s. 1. purificare. (~ unui lichid.) 2. v. înseninare. 3. v. clătire. 4. v. lămurire.

LIMPEZIRE s. 1. purificare. (~ unui lichid.) 2. înseninare, luminare. (~ cerului.) 3. clătire, clătit, limpezit. (~ rufelor.) 4. clarificare, deslușire, dezlegare, elucidare, explicare, explicație, lămurire, precizare, rezolvare, soluție, soluționare, (înv.) pliroforie, răspicare, (fig.) cheie, descîlcire. (~ unei probleme complicate.)

LIMPEZI vb. 1. (pop.) a se așeza. (Mustul s-a ~.) 2. a (se) purifica. (Lichidul s-a ~.) 3. v. însenina. 4. a se însenina, a se lumina, (pop.) a se răzbuna, (Transilv.) a se tistăli. (Vremea s-a ~.) 5. v. clăti. 6. v. lămuri. 7. v. rezolva.

LIMPEZI vb. 1. (pop.) a se așeza. (Mustul s-a ~.) 2. a (se) purifica. (Lichidul s-a ~.) 3. a se deschide, a se însenina. (Cerul s-a mai ~.) 4. a se însenina, a se lumina, (pop.) a se răzbuna, (Transilv.) a se tistăli. (Vremea s-a ~.) 5. a clăti, (reg.) a clătări, (prin sudul Transilv.) a stropoli. (A ~ rufele.) 6. a (se) clarifica, a (se) descurca, a (se) desluși, a (se) elucida, a (se) explica, a (se) lămuri, a (se) preciza, (înv.) a (se) pliroforisi, a (se) răspica, a (se) sfeti, (fig.) a (se) descîlci, a (se) lumina. (Problema a fost ~.) 7. a clarifica, a descifra, a desluși, a dezlega, a explica, a lămuri, a rezolva, a soluționa. (A ~ enigma.)

A (se) limpezi ≠ a (se) tulbura