LIMITRÓF, -Ă, limitrofi, -e, adj. Care se află în limita, la hotarul unei țări, unui ținut, unei suprafețe etc.; vecin, învecinat. – Din fr. limitrophe.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

LIMITRÓF ~ă (~i, ~e) (despre o regiune, o țară etc.) Care se află în imediata vecinătate; învecinat. [Sil. -mi-trof] /<fr. limitrophe, lat. limitrophus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

LIMITRÓF, -Ă adj. (Despre un ținut, o țară) Care se învecinează cu...; vecin. [< fr. limitrophe, cf. lat. limitrophus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

LIMITRÓF, -Ă adj. (despre un ținut, o țară) care se învecinează cu...; vecin. (< fr. limitrophe)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

LIMITRÓF adj. 1. v. învecinat. 2. v. mărginaș.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

limitróf adj. m. (sil. -trof), pl. limitrófi; f. sg. limitrófă, pl. limitrófe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink