2 intrări

25 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LIMITARE, limitări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) limita și rezultatul ei; restrângere, îngrădire. 2. (Rad.) Menținere a nivelului unui semnal electric în limite prestabilite. – V. limita.

LIMITARE, limitări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) limita și rezultatul ei; restrângere, îngrădire. 2. (Rad.) Menținere a nivelului unui semnal electric în limite prestabilite. – V. limita.

limitare sf [At: DDRF / Pl: ~tări / E: limita] 1 Fixare a granițelor unei țări, ale unei proprietăți, ale unui teren etc Si: demarcație, hotărnicire, marcare, mărginire. 2 (Fig) Ceea ce separă net două lucruri Si: demarcație. 3 (Înv; îs) Linie de ~ Linie prin care se separă net două lucruri. 4 Fixare, menținere, restrângere etc. a ceva într-un spațiu bine determinat sau controlat. 5 Reducere a posibilităților de înțelegere, de creație, de aplicare etc.

LIMITARE, limitări, s. f. Acțiunea de a limita și rezultatul ei; restrîngere, îngrădire. Politica de limitare a elementelor capitaliste... înseamnă introducerea unei politici de diferențiere între țărănimea muncitoare și elementele capitaliste. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 104, 13/4.

LIMITARE s.f. Acțiunea de a (se) limita și rezultatul ei; mărginire, învecinare. [< limita].

limitare f. acțiunea de a limita: fixare, restricțiune.

LIMITA, limitez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) fixa între anumite limite sau granițe; a (se) mărgini, a (se) restrânge, a (se) îngrădi. – Din fr. limiter, lat. limitare.

LIMITA, limitez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) fixa între anumite limite sau granițe; a (se) mărgini, a (se) restrânge, a (se) îngrădi. – Din fr. limiter, lat. limitare.

limita [At: BARIȚIU, P. A. I, 427 / Pzi: ~tez / E: fr limiter, lat limitare] 1 vt A stabili granițele unei țări, ale unei proprietăți, ale unui teren etc. Si: a circumscrie, a delimita, a demarca, a marca, a mărgini, (înv) a hotărnici, a semna. 2 vt (Pex) A forma marginea unei suprafețe, a unui lucru Si: a delimita, a mărgini, a străjui, a țărmuri. 3 vr (Rar) A se învecina. 4 vr (Rar) A se mărgini. 5 vt (Udp „la”) A reduce. 6 vt (Udp „la”) A menține într-un spațiu determinat sau controlat Si: a mărgini (4).

LIMITA, limitez, vb. I. Tranz. A fixa între anumite limite sau granițe, a mărgini, a restrînge, a îngrădi. Ascuțirea crescîndă a contradicțiilor capitalismului în faza imperialistă, ascuțirea contradicției dintre forțele de producție și relațiile de producție limitează din ce în ce mai mult creșterea productivității muncii în societatea capitalistă. LUPTA DE CLASĂ, 1952, nr. 4, 60. M-am învățat de mult să-mi limitez dorințele. C. PETRESCU, C. V. 375.

LIMITA vb. I. tr., refl. A (se) mărgini, a (se) fixa între anumite limite, a (se) restrînge. [< fr. limiter, it., lat. limitare].

LIMITA vb. tr., refl. 1. a (se) mărgini, a (se) fixa între anumite limite, a (se) restrânge. 2. a menține nivelul unui semnal electric în limite prestabilite. (< fr. limiter, lat. limitare)

A SE LIMITA mă ~ez intranz. A-și impune anumite limite; a se mărgini. /<fr. limiter, lat. limitare

A LIMITA ~ez tranz. A readuce la anumite limite; a restrânge; a delimita. ~ puterea cuiva. ~ un buget. /<fr. limiter, lat. limitare

*limitațiúne f. (lat. limitátio, -ónis). Acțiunea de a limita. – Și -áție, dar maĭ des -áre.

*limitéz v. tr. (lat. limito, -áre). Hotărăsc, fixez hotarele unuĭ teritoriŭ. Fig. Restrîng, fixez punctu pînă unde poate merge o acțiune: a limita puterile, autorizațiunea cuĭva, cheltuĭelile. V. refl. Mă mărginesc, îs vecin: moșia luĭ se limitează cu a ta.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

limitare s. f., g.-d. art. limitării; pl. limitări

limitare s. f., g.-d. art. limitării; pl. limitări

limitare s. f., g.-d. art. limitării; pl. limitări

limita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. limitez, 3 limitea; conj. prez. 1 sg. să limitez, 3 să limiteze

limita (a ~) vb., ind. prez. 3 limitea

limita vb., ind. prez. 1 sg. limitez, 3 sg. și pl. limitea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LIMITARE s. 1. v. delimitare. 2. mărginire, reducere, restrângere, rezumare. (~ la strictul necesar.) 3. v. restrângere.

LIMITARE s. 1. circumscriere, delimitare, demarcare, demarcație, hotărnicire, marcare, mărginire. (~ unui teren.) 2. mărginire, reducere, restrîngere, rezumare. (~ la strictul necesar.) 3. circumscriere, delimitare, restrîngere. (~ unei teme la...)

LIMITA vb. 1. v. delimita. 2. v. mărgini. 3. v. localiza. 4. v. restrânge. 5. v. restrânge. 6. v. reduce. 7. a mărgini, a restrânge, (fig.) a îngrădi. (A ~ drepturile cuiva.)

LIMITA vb. 1. a circumscrie, a delimita, a demarca, a hotărnici, a marca, a mărgini, (înv.) a hotărî, a semna. 2. a delimita, a mărgini, a străjui, a țărmuri. (Stîlpii de telegraf ~ șoseaua.) 3. a se mărgini, a se mulțumi, a se reduce, a se restrînge, a se rezuma. (Totul s-a ~ la strictul necesar.) 4. a circumscrie, a delimita, a restrînge. (A ~ tema lucrării la...) 5. a se mărgini, a se reduce, a se rezuma, a sta, (rar) a se încheia. (Importanța lucrării nu se ~ doar la...) 6. a mărgini, a restrînge, (fig.) a îngrădi.

Intrare: limitare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • limitare
  • limitarea
plural
  • limitări
  • limitările
genitiv-dativ singular
  • limitări
  • limitării
plural
  • limitări
  • limitărilor
vocativ singular
plural
Intrare: limita
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • limita
  • limitare
  • limitat
  • limitatu‑
  • limitând
  • limitându‑
singular plural
  • limitea
  • limitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • limitez
(să)
  • limitez
  • limitam
  • limitai
  • limitasem
a II-a (tu)
  • limitezi
(să)
  • limitezi
  • limitai
  • limitași
  • limitaseși
a III-a (el, ea)
  • limitea
(să)
  • limiteze
  • limita
  • limită
  • limitase
plural I (noi)
  • limităm
(să)
  • limităm
  • limitam
  • limitarăm
  • limitaserăm
  • limitasem
a II-a (voi)
  • limitați
(să)
  • limitați
  • limitați
  • limitarăți
  • limitaserăți
  • limitaseți
a III-a (ei, ele)
  • limitea
(să)
  • limiteze
  • limitau
  • limita
  • limitaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

limitare, limitărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) limita și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Politica de limitare a elementelor capitaliste... înseamnă introducerea unei politici de diferențiere între țărănimea muncitoare și elementele capitaliste. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 104, 13/4. DLRLC
  • 2. radio; radiofonie Menținere a nivelului unui semnal electric în limite prestabilite. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • vezi limita DEX '09 DEX '98 DN

limita, limitezverb

  • 1. A (se) fixa între anumite limite sau granițe; a (se) mărgini, a (se) restrânge, a (se) îngrădi. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Ascuțirea crescîndă a contradicțiilor capitalismului în faza imperialistă, ascuțirea contradicției dintre forțele de producție și relațiile de producție limitează din ce în ce mai mult creșterea productivității muncii în societatea capitalistă. LUPTA DE CLASĂ, 1952, nr. 4, 60. DLRLC
    • format_quote M-am învățat de mult să-mi limitez dorințele. C. PETRESCU, C. V. 375. DLRLC
  • 2. A menține nivelul unui semnal electric în limite prestabilite. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.