LIMINÁR, -Ă, liminari, -e, adj. (Livr.) Inițial, introductiv. – Din fr. liminaire.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

LIMINÁR, -Ă adj. (Despre un prolog, o notă) Pus în fruntea unei cărți. [Cf. fr. liminaire, lat. liminaris].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

LIMINÁR, -Ă adj. 1. (despre un prolog, o notă) pus în fruntea unei cărți; introductiv. 2. liminal. (< fr. liminaire, lat. liminaris)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

LIMINÁR adj. v. introductiv, preliminar.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

liminár adj. m., pl. liminári; f. sg. limináră, pl. limináre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink