2 intrări

9 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LIMBUȚI, limbuțesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A vorbi prea mult; a flecări, a trăncăni. – Din limbut.

LIMBUȚI, limbuțesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A vorbi prea mult; a flecări, a trăncăni. – Din limbut.

limbuți [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / Pzi: esc / E: limbut] 1-2 vti (Îvp) A pălăvrăgi. 3 vt (Înv) A calomnia.

A LIMBUȚI ~esc intranz. înv. A vorbi mult și fără rost; a pălăvrăgi; a trăncăni; a flecări. /Din limbut

limbuțésc v. intr. Vechĭ. Flecăresc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

limbuți (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. limbuțesc, 3 sg. limbuțește, imperf. 1 limbuțeam; conj. prez. 1 sg. să limbuțesc, 3 să limbuțească

limbuți (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. limbuțesc, imperf. 3 sg. limbuțea; conj. prez. 3 să limbuțească

limbuți vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. limbuțesc, imperf. 3 sg. limbuțea; conj. prez. 3 sg. și pl. limbuțească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LIMBUȚI vb. v. flecări, îndruga, pălăvrăgi, sporovăi, trăncăni.

limbuți vb. v. FLECĂRI. ÎNDRUGA. PĂLĂVRĂGI. SPOROVĂI. TRĂNCĂNI.

Intrare: limbuțire
limbuțire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • limbuțire
  • limbuțirea
plural
  • limbuțiri
  • limbuțirile
genitiv-dativ singular
  • limbuțiri
  • limbuțirii
plural
  • limbuțiri
  • limbuțirilor
vocativ singular
plural
Intrare: limbuți
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • limbuți
  • limbuțire
  • limbuțit
  • limbuțitu‑
  • limbuțind
  • limbuțindu‑
singular plural
  • limbuțește
  • limbuțiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • limbuțesc
(să)
  • limbuțesc
  • limbuțeam
  • limbuții
  • limbuțisem
a II-a (tu)
  • limbuțești
(să)
  • limbuțești
  • limbuțeai
  • limbuțiși
  • limbuțiseși
a III-a (el, ea)
  • limbuțește
(să)
  • limbuțească
  • limbuțea
  • limbuți
  • limbuțise
plural I (noi)
  • limbuțim
(să)
  • limbuțim
  • limbuțeam
  • limbuțirăm
  • limbuțiserăm
  • limbuțisem
a II-a (voi)
  • limbuțiți
(să)
  • limbuțiți
  • limbuțeați
  • limbuțirăți
  • limbuțiserăți
  • limbuțiseți
a III-a (ei, ele)
  • limbuțesc
(să)
  • limbuțească
  • limbuțeau
  • limbuți
  • limbuțiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

limbuți, limbuțescverb

etimologie:
  • limbut DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.