3 intrări
23 de definiții
din care- explicative (10)
- morfologice (6)
- relaționale (7)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
LIMBUȚI, limbuțesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A vorbi prea mult; a flecări, a trăncăni. – Din limbut.
LIMBUȚI, limbuțesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A vorbi prea mult; a flecări, a trăncăni. – Din limbut.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
limbuți [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / Pzi: ~țesc / E: limbut] 1-2 vti (Îvp) A pălăvrăgi. 3 vt (Înv) A calomnia.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A LIMBUȚI ~esc intranz. înv. A vorbi mult și fără rost; a pălăvrăgi; a trăncăni; a flecări. /Din limbut
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
LIMBUT, -Ă, limbuți, -te, adj., s. m. și f. (Om) care vorbește mult (și fără rost); vorbăreț, guraliv, flecar, locvace. – Lat. linguutus (după limbă).
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
LIMBUT, -Ă, limbuți, -te, adj., s. m. și f. (Om) care vorbește mult (și fără rost); vorbăreț, guraliv, flecar, locvace. – Lat. linguutus (după limbă).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
limbut, ~ă [At: ANON. CAR. / Pl: ~uți, ~e / E: ml *linguutus] 1-2 smf, a (Om) care vorbește mult și fără rost Si: guraliv, vorbăreț, (reg) limbăreț, limbuțelnic (1), (liv) locvace. 3 a (Înv) Care este înzestrat cu elocvență Si: (reg) limbuțelnic (2). 4 a (Înv) Care dă dovadă de elocvență Si: (reg) limbuțelnic (3). 5 a (D. stări, manifestări ale oamenilor) Care se manifestă printr-un exces verbal Si: gălăgios, zgomotos. 6 a (Înv; d. gesturi, atitudini ale oamenilor) Care este elocvent prin el însuși, făcând inutile cuvintele. 7 a (Înv) Calomniator. 8-9 smf, a (Om) care nu poate vorbi bine Si: gângav. 10-11 smf, a (Reg) (Om) peltic. 12-13 smf, a (Om) bâlbăit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LIMBUT, -Ă, limbuți, -te, adj. (Despre oameni) Care vorbește mult; guraliv, vorbăreț, flecar. De hatîrul lor, își pierduse vremea cu acest fanfaron limbut. C. PETRESCU, A. R. 27. Vorbi și ea... cu niște graiuri ce ar fi lăsat la degetul cel mic pe cea mai limbută teleloaică. ISPIRESCU, U. 8. Ai dat biletul Marioarei? întrebai pe feciorul cel limbut. BOLINTINEANU, O. 338. ◊ Fig. Vrăbiile limbute ciripesc. ODOBESCU, S. III 77. ◊ (Substantivat) Cînd îi avea vro taină mare, să n-o descoperi altora, mai ales limbuților. SBIERA, P. 192. ♦ (Învechit) Elocvent. M-am apucat de cetit pre Tucidid și pre Xenofon... acești vestiți și limbuți autori. NEGRUZZI, S. I 61.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LIMBUT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care spune vorbe goale; care limbuțește; flecar; vorbăreț. /<lat. linguutus
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
limbut a. care vorbește mult.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
limbút, -ă adj. (d. limbă; neap. lenguto, pv. lengu, cat. lengud). Vorbăreț, guraliv, care vorbește mult. – La Od. Ps. 188 și limbáreț.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
limbuțésc v. intr. Vechĭ. Flecăresc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
limbuți (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. limbuțesc, 3 sg. limbuțește, imperf. 1 limbuțeam; conj. prez. 1 sg. să limbuțesc, 3 să limbuțească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
limbuți (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. limbuțesc, imperf. 3 sg. limbuțea; conj. prez. 3 să limbuțească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
limbuți vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. limbuțesc, imperf. 3 sg. limbuțea; conj. prez. 3 sg. și pl. limbuțească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
limbut adj. m., s. m., pl. limbuți; adj. f., s. f. limbută, pl. limbute
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
limbut adj. m., s. m., pl. limbuți; adj. f., s. f. limbută, pl. limbute
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
limbut adj. m., s. m., pl. limbuți; f. sg. limbută, pl. limbute
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
LIMBUȚI vb. v. flecări, îndruga, pălăvrăgi, sporovăi, trăncăni.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
limbuți vb. v. FLECĂRI. ÎNDRUGA. PĂLĂVRĂGI. SPOROVĂI. TRĂNCĂNI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LIMBUT adj. v. elocvent.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
LIMBUT s., adj. v. flecar.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
LIMBUT s., adj. clănțău, flecar, guraliv, palavragiu, vorbăreț, vorbă-lungă, (livr.) locvace, (rar) ploscar, ploscaș, taclagiu, (pop. și fam.) farfara, (pop.) gureș, toacă-gură, (înv. și reg.) spornic, vorbareț, (reg.) pălăvatic, pălăvrăgit, țololoi, vorbar, (Mold.) dîrdală, lehău, leorbău, (Transilv.) stroncănitor, (prin Munt.) tîndălit, (Mold.) trăncălău, (înv.) limbareț, vorovaci, (fam.) moftangiu, (rar fam.) moftolog, mofturean, (fig.) meliță. (Mare ~ mai ești, amice!)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
limbut adj. v. ELOCVENT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Limbut ≠ morocănos, mut, taciturn, tăcut, nevorbăreț
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
verb (V401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
limbuți, limbuțescverb
etimologie:
- limbut DEX '98 DEX '09
limbut, limbuțisubstantiv masculin limbută, limbutesubstantiv feminin limbut, limbutăadjectiv
- 1. (Om) care vorbește mult (și fără rost). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- De hatîrul lor, își pierduse vremea cu acest fanfaron limbut. C. PETRESCU, A. R. 27. DLRLC
- Vorbi și ea... cu niște graiuri ce ar fi lăsat la degetul cel mic pe cea mai limbută teleloaică. ISPIRESCU, U. 8. DLRLC
- Ai dat biletul Marioarei? întrebai pe feciorul cel limbut. BOLINTINEANU, O. 338. DLRLC
- Vrăbiile limbute ciripesc. ODOBESCU, S. III 77. DLRLC
- Cînd îi avea vro taină mare, să n-o descoperi altora, mai ales limbuților. SBIERA, P. 192. DLRLC
- 1.1. Elocvent. DLRLCsinonime: elocvent
- M-am apucat de cetit pre Tucidid și pre Xenofon... acești vestiți și limbuți autori. NEGRUZZI, S. I 61. DLRLC
-
-
etimologie:
- linguutus (după limbă). DEX '09 DEX '98