LIMBÚTĂ s. v. flecară.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

LIMBÚT, -Ă, limbuți, -te, adj., s. m. și f. (Om) care vorbește mult (și fără rost); vorbăreț, guraliv, flecar, locvace. – Lat. linguutus (după limbă).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

LIMBÚT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care spune vorbe goale; care limbuțește; flecar; vorbăreț. /<lat. linguutus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

LIMBÚT adj. v. elocvent.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

LIMBÚT s., adj. v. flecar.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Limbut ≠ morocănos, mut, taciturn, tăcut, nevorbăreț
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

limbút adj. m., s. m., pl. limbúți; f. sg. limbútă, pl. limbúte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink