22 de definiții pentru lingvistic
din care- explicative (14)
- morfologice (3)
- specializate (3)
- enciclopedice (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
LINGVISTIC, -Ă, lingvistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care studiază limba (II) și legile ei de dezvoltare. ♦ Lingvistică generală = domeniu al lingvisticii care studiază limba din punctul de vedere al trăsăturilor ei generale, de mijloc de comunicare specific omului. Lingvistică diacronică = studiu al faptelor de limbă privite în evoluția lor. Lingvistică sincronică = studiu al faptelor de limbă așa cum se prezintă ele la un moment dat. 2. Adj. Care aparține lingvisticii (1), privitor la lingvistică. [Var.: linguistic, -ă s. f., adj.] – Din fr. linguistique.
lingvistic, ~ă [At: CUV. D. BĂTR. III, 15 / V: (iuz) ~ghi~, ~gui- / Pl: ~ici, ~ice / E: fr linguistique] 1 sf Știință care studiază limba (207), aspectele și legile ei de dezvoltare Si: (înv) limbistică (1). 2 sf (Îs) ~ matematică Disciplină care studiază fenomenele de limbă (207) cu mijloace matematice. 3 a Care aparține lingvisticii (1) Si: (înv) limbistic (2). 4 a Referitor la lingvistică (1) Si: (înv) limbistic (3). 5 a Specific lingvisticii (1) Si: (înv) limbistic (4). 6 a De lingvistică (1) Si: (înv) limbistic (5). 7 a Care aparține limbii Si: (înv) limbistic (6). 8 a Referitor la limbă Si: (înv) limbistic (7). 9 a Specific limbii Si: (înv) limbistic (8). 10 a De limbă Si: (înv) limbistic (9).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LINGVISTIC, -Ă, lingvistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care studiază limba (II) și legile ei de dezvoltare. ◊ Lingvistică generală = domeniu al lingvisticii care studiază limba din punctul de vedere al trăsăturilor ei generale, de mijloc de comunicare specific omului. Lingvistică diacronică = studiu al faptelor de limbă privite în evoluția lor. Lingvistică sincronică = studiu al faptelor de limbă așa cum se prezintă ele la un moment dat. 2. Adj. Care aparține lingvisticii (1), privitor la lingvistică. [Var.: linguistic, -ă s. f., adj.] – Din fr. linguistique.[1]
- Var. (înv.) limbistică — LauraGellner
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de romac
- acțiuni
LINGVISTIC, -Ă, lingvistici, -e, adj. Referitor la lingvistică, de lingvistică. Studii lingvistice. Cercetări lingvistice. ▭ Încă din veacul al XIX-lea, unii oameni de știință romîni s-au format la școlile lingvistice din Rusia. L. ROM. 1953, nr. 5, 8. – Variantă: (învechit) limbistic, -ă (RUSSO, O. 57) adj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LINGVISTIC, -Ă adj. Referitor la lingvistică. [Var. linguistic, -ă adj. / cf. fr. linguistique].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LINGVISTIC, -Ă I. adj. referitor la lingvistică. II. s. f. știință care studiază limba și legile ei de dezvoltare. ♦ ~ generală = disciplină care studiază faptele de limbă din perspectiva trăsăturilor comune mai multor limbi; ~ comparativă = disciplină care studiază comparativ concordanțele fonetice, semantice și gramaticale din mai multe limbi; ~ matematică = disciplină care studiază fenomenele de limbă cu mijloace matematice; ~ structurală = disciplină care studiază relațiile dintre elementele limbii și caracterul sistematic al acesteia. ◊ glotologie. (< fr. linguistique)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
LINGVISTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de lingvistică; propriu lingvisticii. Studiu ~. [Sil. lin-gvis-] /<fr. linguistique[1]
- Var.: linguistic — LauraGellner
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
LINGUISTIC, -Ă s. f., adj. v. lingvistic.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de gall
- acțiuni
LINGUISTIC, -Ă s. f., adj. v. lingvistic.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cornel
- acțiuni
limbistic, ~ă a [At: RUSSO, S. 43 / Pl: ~ici, ~ice / E: limbă + -istic] 1 Lingvistic.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
linghistic, ~ă sf, a vz lingvistic
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
linguistic, ~ă sf, a vz lingvistic
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LIMBISTIC, -Ă adj. v. lingvistic.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LINGUISTIC, -Ă adj. v. lingvistic.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*linghístic, -ă adj. (fr. linguistique). Relativ la studiu științific al limbilor: studiĭ linghistice. S. f., pl. ĭ. Studiu științific al limbilor. – Fals limbistic. V. filologie.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
lingvistic adj. m., pl. lingvistici; f. lingvistică, pl. lingvistice
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
lingvistic adj. m., pl. lingvistici; f. lingvistică, pl. lingvistice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
lingvistic adj. m., pl. lingvistici; f. sg. lingvistică, pl. lingvistice[1]
- Var.: linguistic — LauraGellner
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
LINGVISTIC, -Ă adj. (cf. fr. linguistique): în sintagmele curent lingvistic, dicționar lingvistic, lege lingvistică, tabu lingvistic, teorie lingvistică și termen lingvistic (v.).
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
semn lingvistic Termen fundamental în orice știință a limbajului, utilizat cu accepții mai mult sau mai puțin diferite: ♦ reuniunea celor două laturi, semnificant și semnificat; ♦ relația dintre semnificant și semnificat; ♦ în interpretări mai izolate, semnul se reduce la semnificant;
- sursa: DSL (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ATLAS LINGVISTIC s. n. + adj. (cf. fr. atlas linguistique): corpus(colecție)de hărți lingvistice prezentate fie în ordinea alfabetică a cuvintelor-titlu, fie în ordinea întrebărilor din chestionarul folosit la culegerea materialului, fie pe sfere semantice etc. A.l. poate fi publicat într-unul sau în mai multe volume. El poate cuprinde: o introducere (expunere de principii), transcrierea fonetică utilizată, hărți introductive, hărți propriu-zise, material necartografiat (sub formă de liste) și hărți interpretative (analitice și sintetice). După natura materialului înfățișat, a.l. sunt de mai multe feluri: fonetice, fonologice, lexicale și morfologice. După întinderea domeniului explorat ele sunt: regionale (cum este Noul atlas lingvistic român – NALR), naționale (cum este Atlasul lingvistic român – ALR), zonale (cum este Atlasul lingvistic mediteranean – ALM) și continentale (cum este Atlasul lingvistic ai Europei – ALE). De obicei, a.l. regionale elaborate în prezent sunt și atlase etnografice, datorită datelor de acest gen pe care le cuprind. În general, a.l. au un caracter onomasiologic, în sensul că hărțile prezintă termenii folosiți pentru denumirea anumitor noțiuni; câteva hărți din aceste a.l. sunt hărți semasiologice (prezintă sensurile unor cuvinte și expresii, mai ales arhaice). În mod obișnuit, anchetatorii sunt și autori ai a.l. Sunt recunoscute ca modele ale genului următoarele a.l.: Atlas linguistique de la France (ALF) („Atlas lingvistic al Franței”) de Jules Gilliéron și Edmond Edmont (1902-1910) pe baza anchetei dialectale efectuate între 1897-1901 de Edmont în 639 de localități, cu un chestionar de 1400 de cuvinte și fraze; Sprachatlas von Nord- und Mitteldeutschland („Atlas lingvistic al Germaniei de Nord și de Centru”), primele 6 hărți, de G. Wenker (1881), pe baza unui chestionar de 40 de fraze-test, în 4.000 de localități anchetate. Primul a.l. românesc (fonetic) este Lingvistischer Atlas des dacorumänischen Sprachgebietes („Atlas lingvistic al graiurilor dacoromâne”), Leipzig, 1909, de Gustav Weigand, realizat prin anchete pe teren, întreprinse între 1896 și 1909, cu un chestionar de 114 cuvinte, care a permis atunci înregistrarea celor mai importante particularități de pronunțare ale graiurilor românești. Au urmat apoi Atlasul lingvistic român (ALR), publicat de Muzeul limbii române din Cluj, Partea I (ALR I) de Sever Pop, Vol. I, Cluj, 1938 și Vol. II, Sibiu – Leipzig, 1942, iar Partea a II-a (ALR II) de Emil Petrovici, Vol. I, Sibiu – Leipzig, 1940; Micul atlas lingvistic român (ALRM), publicat de Muzeul limbii române din Cluj, Partea I (ALRM I), Vol. I de Sever Pop, Cluj – Brașov, 1938, iar Partea a II-a (ALRM II), Vol. I de Emil Petrovici, Sibiu – Leipzig, 1940; Atlasul lingvistic român, Serie nouă (ALR, s. n.) întocmit de Institutul de lingvistică al Filialei din Cluj a Academiei Române, sub redacția lui Emil Petrovici, Vol. I și II, 1956, și Vol. III, 1962; Micul atlas lingvistic român, Serie nouă (ALRM, s. n.) întocmit de Institutul de lingvistică al Filialei din Cluj a Academiei Române, 1956, sub redacția lui Emil Petrovici; Atlasul lingvistic român, Partea II (ALR II). Serie nouă, Voi. IV, București, EA, 1965 și Vol. V, București, EA, 1966, ambele sub redacția lui Emil Petrovici; Micul atlas lingvistic român, Partea II (ALRM II), Serie nouă, Vol. II și III, București, EA, 1967, sub redacția lui Emil Petrovici; Noul atlas lingvistic român pe regiuni. I. Oltenia, de Teofil Teaha, Ionică Ion și Valeriu Rusu, sub redacția lui Boris Cazacu, București, 1967; Atlasul lingvistic român, Serie nouă, Partea II, Vol. VI, sub redacția lui Emil Petrovici, București, 1969; Atlasul lingvistic pe regiuni. Maramureș, Institutul de lingvistică al Filialei Cluj a Academiei Române, de Petru Neiescu, Grigore Rusu, Ionel Stan, București, 1969; Noul atlas lingvistic pe regiuni. Oltenia. II, de Teofil Teaha, Ionică Ion și Valeriu Rusu, Centrul de cercetări fonetice și dialectale al Academiei Române, București, EA, 1970; Atlasul lingvistic român Serie nouă; Verbul, Institutul de lingvistică din Cluj al Filialei Academiei Române, Vol. VII, Cluj-Napoca, EA, 1972.; Noul atlas lingvistic pe regiuni. Oltenia. III, de Teofil Teaha, Ionică Ion și Valeriu Rusu, sub redacția lui Boris Cazacu, Centrul de cercetări fonetice și dialectale al Academiei Române; București, EA, 1974; Noul atlas lingvistic român pe regiuni. Banat I, sub redacția lui Petru Neiescu, Institutul de lingvistică din Cluj, Cluj-Napoca, EA, 1980; Noul atlas lingvistic român pe regiuni. Banat. Date despre localități și informatori, de Eugen Beltechi, Ioan Faiciuc și Nicolae Mocanu, sub conducerea lui Petru Neiescu, Cluj-Napoca, 1980; Noul atlas lingvistic român pe regiuni, Oltenia IV, de Teofil Teaha, Ion Ionică și Valeriu Rusu, București, EA, 1980; Micul atlas lingvistic român, Partea II (ALRM II), Serie nouă, Vol. IV, Institutul de lingvistică din Cluj. Redactor principal: Ioan Pătruț. Redactori: Doina Grecu, Ion Marin și Rodica Orza, București, EA, 1981; Noul atlas lingvistic pe regiuni. Oltenia. V., de Teofil Teaha, Ion Ionică și Valeriu Rusu, București, EA, 1984; Noul atlas lingvistic al României. Moldova și Bucovina. Vol. I, de Vasile Arvinte, Stelian Dumistrăcel, Ion A. Florea, Ion Nuță și Adrian Turculeț, București, EA, 1987; Noul atlas lingvistic al României. Moldova și Bucovina. Date despre localități și informatori, de Vasile Arvinte, Stelian Dumistrăcel, Ion A. Florea, Ion Nuță și Adrian Turculeț, București, EA, 1987; Atlasul lingvistic român. Transilvania. Date despre localități și informatori, de Grigore Rusu, Viorel Bidian și Dumitru Loșonți, București, EA, 1992; Noul atlas lingvistic român pe regiuni. Moldova și Bucovina. Texte dialectale, Vol. I, Partea I. Culese de Stelian Dumistrăcel și publicate de Doina Hreapcă și Ion-Horia Bârleanu, Iași, EA, 1993; Atlasul lingvistic român pe regiuni. Transilvania (I), de Grigore Rusu, Viorel Bidian și Dumitru Loșonți, București, EA, 1993.
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
LINGVÍSTIC, -Ă (< fr.) s.f, adj. 1. S. f. Știință care studiază limba și legile ei de dezvoltare. Preocupări privind limba au apărut încă din Antichitate, în India (Pānini), Grecia (Aristotel) sau Roma antică. În Evul Mediu asemenea preocupări se găsesc mai ales la arabi. Din perioada Renașterii datează interesul pentru studiul limbilor europene, iar expansiunea colonială a dus la studierea, din motive practice, a limbilor indigene. L. ca știință s-a constituit în primul sfert al sec. 19, când s-au pus bazele cercetării istorice și comparative a limbilor (W. Jones, K.K. Rask, W. Humboldt, Fr. Bopp, frații Grimm ș.a.). În a doua jumătate a sec. 19 a luat naștere școala neogramatică. La începutul sec. 20 apar noi metode de cercetare: geografia lingvistică și fonetica experimentală; apar noi școli, cum sunt cea neolingvistică (B. Croce, M. Bartoli), funcțională (Cercul lingvistic de la Praga), generală (F. de Saussure). Dintre curentele lingvistice moderne mai importante sunt: structuralismul, semanticismul, lingvistica matematică, glosematica, transformaționismul. Discipline și domenii ale lingvisticii sunt: fonetica, fonologia, gramatica (morfologia și sintaxa), lexicologia, frazeologia, istorii limbii, dialectologia, stilistica ș.a. În cadrul l. se disting numeroase ramuri: psiholingvistica, sociolingvistica, geolingvistica ș.a. ◊ L. generală = studiul faptelor de limbă privite din punctul de vedere al trăsăturilor comune mai multor limbi (înrudite sau neînrudite). ◊ L. diacronică (sau istorică) = studiul faptelor dintr-o limbă sau din mai multe limbi privite în evoluția lor. ◊ L. sincronică (sau descriptivă) = studiul unei limbi așa cum se prezint ea la un moment dat, fără luarea în considerație a fazelor anterioare. ◊ L. comparativă = studiul comparativ al concordanțelor fonetice, semantice și gramaticale din mai multe limbi, urmărind explicarea legăturilor lor istorice, cercetarea cauzelor dezvoltării lor paralele, a diferențierii și a influenței lor reciproce în cursul istoriei. ◊ L. matematică = disciplină care studiază limba cu mijloace matematice, ocupându-se de aspectele algebrice, cantitative și formale ale fenomenelor de limbă. 2. Adj. Care aparține lingvisticii (1), privitor la lingvistică.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CERCUL LINGVISTIC DE LA PRAGA, școală lingvistică structuralistă înființată în 1926. Reprezentanți: N. Mathesius, N.S. Trubetzkoy, R. Jakobson. A.I. Isacenco ș.a. V. structuralism.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A10) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A10) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
lingvistic, lingvisticăadjectiv
-
- Studii lingvistice. Cercetări lingvistice. DLRLC
- Încă din veacul al XIX-lea, unii oameni de știință romîni s-au format la școlile lingvistice din Rusia. L. ROM. 1953, nr. 5, 8. DLRLC
-
etimologie:
- linguistique DEX '09 DEX '98 DN