15 definiții pentru limbariță

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LIMBARIȚĂ, limbarițe, s. f. 1. Plantă cu tulpina dreaptă, ramificată, cu flori mici, albe sau trandafirii, care crește prin locuri umede (Alisma plantago-aquatica). 2. Fig. (Fam.) Tendință, înclinație de a vorbi mult (și fără rost), de a flecări, de a trăncăni. – Limbă + suf. -ariță.

LIMBARIȚĂ, limbarițe, s. f. 1. Plantă cu tulpina dreaptă, ramificată, cu flori mici, albe sau trandafirii, care crește prin locuri umede (Alisma plantago-aquatica). 2. Fig. (Fam.) Tendință, înclinație de a vorbi mult (și fără rost), de a flecări, de a trăncăni. – Limbă + suf. -ariță.

limbariță sf [At: DEX / Pl: ~țe / E: limbă + -ariță] 1 Plantă cu tulpina dreaptă, ramificată, cu flori mici, albe sau trandafirii care crește prin locuri umede (Alisma plantago-aquatica). 2 (Fam; fig) Tendință de a vorbi mult și fără rost. 3 (Fam; îe) A avea ~ A vorbi mult.

LIMBARIȚĂ ~e f. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, ramificată, și cu flori albe sau trandafirii, ce crește prin locuri umede. /limbă + suf. ~ariță

limbariță f. 1. bășică sub limbă; 2. plantă acvatică cu flori mici, albe sau trandafirii (Alisma plantago).

limbáriță f., pl. e (d. limbă). Limba broașteĭ, patlagină de apă (alisma plantágo).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

limbariță (fam.) s. f., g.-d. art. limbariței; pl. limbarițe

limbariță (fam.) s. f., g.-d. art. limbariței; pl. limbarițe

limbariță s. f., g.-d. art. limbariței; pl. limbarițe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LIMBARIȚĂ s. (BOT.; Alisma plantago) (reg.) limba-bălților, limba-broaștei, limba-oii, pătlagină-de-apă, podbal-de-apă.

LIMBARIȚĂ s. (BOT.; Alisma plantago) (reg.) limba-bălților, limba-broaștei, limba-oii, pătlagină-de-apă, podbal-de-apă.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

limbariță, limbarițe, s.f. – (bot.) Plantă cu tulpină dreaptă, ramificată, cu flori mici, albe sau trandafirii, care crește prin locuri umede; pătlagină de apă (Alismo plantago-aquatica). „Frundză mare, crește laolaltă grămadă și o mănâncă tot felul de marhă” (Papahagi, 1925). – Din limbă (< lat. lingua) + suf. -ariță (Scriban, DEX, MDA).

limbariță, -e, s.f. – (bot.) Plantă cu tulpină dreaptă, ramificată, cu flori mici, albe sau trandafirii, care crește prin locuri umede; pătlagină de apă (Alismo plantago-aquatica). „Frundză mare, crește laolaltă grămadă și o mănâncă tot felul de marhă” (Papahagi 1925). – Din limbă (< lat. lingua) + -riță.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ALISMA L., LIMBARIȚĂ, fam. Alismataceae. Gen originar din Europa, Asia, Africa, America, Australia, cca 9 specii, de spâ sau mlaștină. Flori (6 stamine, rar 9, 3 petale exterioare, verzi, persistente și 3 interioare, mai mari, caduce) hermafrodite, albe sau roz, scurt- sau lung-pedunculate, in umbelă sau paniculă ramificată, cu ciie 3 bractee. Fruct cu o singură sămînță. Frunze radicale pețiolate, erecte, lanceolate sau ovate.

Intrare: limbariță
limbariță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • limbariță
  • limbarița
plural
  • limbarițe
  • limbarițele
genitiv-dativ singular
  • limbarițe
  • limbariței
plural
  • limbarițe
  • limbarițelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

limbariță, limbarițesubstantiv feminin

etimologie:
  • Limbă + sufix -ariță. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.