11 definiții pentru limbareț
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
LIMBAREȚ, -Ă, limbareți, -e, adj. (Fam.) Limbut, vorbăreț, flecar. – Limbă + suf. -areț.
limbareț, ~ă a [At: LM / Pl: ~i, ~e / E: limbă + -areț] (Rar) Limbut.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LIMBAREȚ, -Ă, limbareți, -e, adj. Limbut, vorbăreț, flecar. – Limbă + suf. -areț.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LIMBAREȚ, -Ă, limbareți, -e, adj. Limbut, flecar. (Fig.) Printre copitele zglobiilor mînji... se strecoară pitpalacul limbareț. ODOBESCU, S. III 160.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
limbáreț, V. limbut.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
limbút, -ă adj. (d. limbă; neap. lenguto, pv. lengu, cat. lengud). Vorbăreț, guraliv, care vorbește mult. – La Od. Ps. 188 și limbáreț.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
limbareț (rar) adj. m., pl. limbareți; f. limbareță, pl. limbarețe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
limbareț (fam.) adj. m., pl. limbareți; f. limbareță, pl. limbarețe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
limbareț adj. m., pl. limbareți; f. sg. limbareță, pl. limbarețe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
LIMBAREȚ s., adj. v. clănțău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vorbăreț.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
limbareț s., adj. v. CLĂNȚĂU. FLECAR. GURALIV. LIMBUT. PALAVRAGIU. VORBĂ-LUNGĂ. VORBĂREȚ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
limbareț, limbarețăadjectiv
-
- Printre copitele zglobiilor mînji... se strecoară pitpalacul limbareț. ODOBESCU, S. III 160. DLRLC
-
etimologie:
- Limbă + sufix -areț. DEX '98 DEX '09