brioală sf [At: PANȚU, PL. / V: briolă / P: bri-oa~ / Pl: ~le / E: nct] (Bot; reg) Plantă erbacee aromatică din familia umbelifere cu frunze foarte divizate, flori roșietice, dispuse în umbele compuse, petale cu vârf ascuțit, fructe aproape cilindrice, care crește prin pădurile din regiunea alpină Si: (pop) brie, chimen de munte, chimenul ursului, mărarul ursului, smăhoaie (Ligusticum mutellina).

brioală s.f. (bot.) Plantă erbacee aromatică, din familia umbeliferelor, cu florile roșietice și cu fructele cilindrice, răspîndită în regiunile alpine (Ligusticum mutellina). • sil. bri-oa-. pl. -e. /etimol. nec.

BRIOALĂ, brioale, s. f. Plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor, cu flori roșietice, răspândită în regiunea alpină (Ligusticum mutellina). [Pr.: bri-oa-] – Et. nec.

brioală s.f. (sil. bri-oa-), g.-d. art. brioalei; pl. brioale

BRIOALĂ s. (BOT.; Ligusticum mutellina) (reg.) chimen-de-munte, chimenul-ursului, măraru-ursului.

BRIOALĂ s. v. brie.

LIGUSTICUM L. emend. Drude, LIGUSTICUM, fam. Umbelliferae. Gen originar din emisfera nordică, pînă la 50 specii, erbacee, glabre. Flori (5 sepale, 5 petale cuneiforme sau late, cu vîrf lung, îndoit în interior sau bilobat, 5 stamine) dispuse în mici umbele, reunite în umbele compuse, însoțite, ambele, în cîte un verticil de bractee. Fruct, diachenă.

Ligusticum austriacum L. Specie care înflorește vara. Flori albe, dispuse în umbele. Fructe crenat-aripate, ovate. Frunze penat-partite (foliolele lanceolate, penat-partite, cu lobii lunguieți, serați. Plantă erbacee, bianuală sau perenă, cu tulpină fistuloasă, glabră.

Ligusticum mutellina (L.) Crantz (syn. Meum mutellina Gaertn.). Specie care înflorește vara. Flori albe, roz sau purpur așezate în 1-3 umbele mici sau mijlocii. Frunze bi- sau tripenate, lung-pețiolate, verzi. Plantă cu rizom, înaltă pînă la 0,30 m.