LINGAV, -Ă, lingavi, -e, adj. (Pop.) 1. Mofturos la mâncare; care abia se atinge de mâncare. 2. Slab, plăpând, bolnăvicios. [Var.: ligav, -ă adj.] – Cf. bg. ligav, sb. ljigav.

lingav, ~ă a [At: POLIZU / V: (pop) lig~, ~ncav / Pl: ~i, ~e / E: ns cf bg лингав] (Pop) 1 Căruia nu-i place orice mâncare Si: mofturos, nemâncăcios. 2 Care abia se atinge de mâncare. 3 Slab și bolnăvicios Si: debil, plăpând.

LINGAV, -Ă, lingavi, -e, adj. (Pop.) 1. Mofturos la mâncare; care abia se atinge de mâncare. 2. Slab, plăpând, bolnăvicios. [Var.: ligav, -ă adj.] – Cf. bg. ligav, scr. ljigav.

LINGAV, -Ă, lingavi, -e, adj. (Rar, despre oameni) 1. Căruia nu-i place orice fel de mîncare, gingaș la mîncare, mofturos. Cum era atunci cu putință... ca apuseanul subțire în gusturi și lingav să guste pastrama și turburelul? M. I. CARAGIALE, C. 49. 2. Slab, plăpînd, bolnăvicios. Le-a rămas un copil, Iancu, uscat, slăbănog... și lingav. STANCU, D. 16.

lingáv, -ăvésc, V. ligav, -ăvesc.

ligáv, -ă adj. (bg. ligav, bălos). Munt. Delicat la mîncare, nemîncăcĭos, scarandiv. – Și lingáv (după ling) și lîncáv (Munt. vest).

lingav (pop.) adj. m., pl. lingavi; f. lingavă, pl. lingave

lingav (pop.) adj. m., pl. lingavi; f. lingavă, pl. lingave

lingav adj. m., pl. lingavi; f. sg. lingavă, pl. lingave

LINGAV adj. v. dificil, mofturos, năzuros.

lingav adj. v. DIFICIL. MOFTUROS. NĂZUROS.

lingav (lingavă), adj. – (Munt.) Scîrbit, fără poftă de mîncare. – Var. ligav. Sl. lęgavŭ „băbos” (Byhan 317); var., din bg. ligav. Legătură cu sl. (sb., cr.) jlohav „bolnăvicios” (Cihac, II, 171) nu e posibilă; iar cu lingoare, prin intermediul unei forme *lîngav (Loewe 31) cu atît mai puțin.