LIDIAN, -Ă, lidieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. 1. Persoană care făcea parte din populația Lidiei antice sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Lidiei sau lidienilor (1), privitor la Lidia ori la lidieni. [Pr.: -di-an] – Din fr. lydien.

lidian, ~ă [At: AETHIOPICA, 57^v / P: ~di-an / Pl: ~ieni, ~iene / E: fr lydien] 1- 4 smf, a (Persoană) care (făcea parte din populația de bază a Lidiei antice sau) era originară de acolo Si: (îvr) lidiu (1-4). 5 sm (Lpl) Popor care locuia în Lidia antică Si: (îvr) lidiu (5). 6-7 a Care aparține (Lidiei antice sau) lidienilor (1). 8-9 a Privitor la (Lidia antică sau) la lidieni (1). 10-11 a Specific (Lidiei antice sau) lidienilor (1).

LIDIAN, -Ă, lidieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația de bază a Lidiei antice sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Lidiei sau populației ei, privitor la Lidia sau la populația ei. [Pr.: -di-an] – Din fr. lydien.

LIDIAN, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Lidia. ◊ (s. f.) limbă asiatică vorbită în Lidia. II. adj. lidic. (< fr. lydien)

lidian (desp. -di-an) adj. m., s. m., pl. lidieni (desp. -di-eni); adj. f., s. f. lidiană, pl. lidiene

lidian (-di-an) adj. m., s. m., pl. lidieni (-di-eni); adj. f., s. f. lidiană, pl. lidiene

lidian s. m., adj. m. (sil. -di-an), pl. lidieni (sil. -di-eni); f. sg. lidiană, g.-d. art. lidienei, pl. lidiene

lidian adj. n. (În sintagma) Glas lidian = o altă denumire a glasului II în muzica bisericească psaltică, glas care folosește scara cromatică cu baza în „di”. – Din gr. lydios.

lidian s.m. <înv.> lidiu. Lidienii erau locuitorii Lidiei antice.