3 intrări
35 de definiții
din care- explicative (23)
- morfologice (7)
- relaționale (4)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
LICĂRIRE, licăriri, s. f. Faptul de a licări; licărit, licăriș. 1. Lumină slabă, de-abia întrezărită sau cu sclipiri ușoare și intermitente. 2. Sclipire, lucire. [Var.: licurire s. f.] – V. licări.
LICĂRIRE, licăriri, s. f. Faptul de a licări; licărit, licăriș. 1. Lumină slabă, de-abia întrezărită sau cu sclipiri ușoare și intermitente. 2. Sclipire, lucire. [Var.: licurire s. f.] – V. licări.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
licărire1 sf [At: POLIZU / V: (îvp) licur~ / Pl: ~ri / E: licări1] 1-3 Lumină (de slabă intensitate) (difuză sau) intermitentă Si: licăr (4), licăriș (1), licărit1 (1-3), licăritură, (pop) licurici (8), (îvr) licureală. 4 (Reg) Fulgerare. 5 (Mun) Clipire. 6 (Reg) Mocnire a focului Si: licărit1 (6). 7 Reflectare cu intermitență a luminii Si: licărit1 (7), lucire, sclipire, strălucire. 8 (Fig) Manifestare. 9 (Reg) Mișcare rapidă și neregulată Si: licărit1 (9). 10 (Mun) Producere a unei senzații dureroase bruște Si: licărit1 (10), săgetare. 11 (Ban) Producere a unui fior prin atingeri ușoare asupra unor părți ale corpului Si: licărit1 (11). 12 (Mol; d. ape curgătoare) Producere a unui zgomot prin lovirea de pietre sau de maluri Si: clipocire1 (1), licăriș (2), licărit1 (12).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
licărire2 sf vz licăire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LICĂRIRE, licăriri, s. f. 1. Faptul de a licări; lumină slabă, de-abia întrezărită sau cu sclipiri ușoare și intermitente. V. scînteiere, pîlpîire. Stelele apărură deodată și sub licărirea lor Dunărea se arătă albă. GALACTION, O. I 198. Un faun rustic c-o naiadă S-au prins de vorbe și de glume sub licăririle din cer. MACEDONSKI, O. I 63. O licărire de lumină se ivește ca o stea tremurătoare în fundul unei nopți de vară. VLAHUȚĂ, O. A. II 216. ◊ Fig. O licărire de nădejde îl înviora pentru cîteva clipe. BART, E. 345. 2. Sclipire, lucire, strălucire (a metalelor, pietrelor prețioase, obiectelor lucioase, ochilor etc.). Avea în ochi o licărire deznădăjduită. DUMITRIU, N. 111. Ochii ei îl învăluiră într-o licărire scurtă de bucurie. VORNIC, P. 49. Iar pe vechiul zid, pe care liliacu-atîrnă grape, Licăriri de pietre scumpe licurici zglobii presar. MACEDONSKI, O. I 155. – Variantă: licurire (ODOBESCU, S. I 142) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
licărire f. 1. lumină slabă; 2. fig. ușoară aparență: o licărire de speranță.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
licăríre f. Lumină slabă. Fig. Ușoară aparență: o licărire de speranță.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LICĂRI, pers. 3 licărește, vb. IV. Intranz. 1. A răspândi o lumină slabă, de-abia întrezărită sau cu sclipiri ușoare și intermitente. 2. A sclipi, a luci. [Prez. ind. pers. 3 sg.: licăre. – Var.: licura vb. I, licuri vb. IV] – Et. nec.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
LICĂRI, pers. 3 licărește, vb. IV. Intranz. 1. A răspândi o lumină slabă, de-abia întrezărită sau cu sclipiri ușoare și intermitente. 2. A sclipi, a luci. [Prez. ind. pers. 3 sg.: licăre. – Var.: licura vb. I, licuri vb. IV] – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LICURA vb. I v. licări.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
LICURA vb. I v. licări.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LICURA vb. I v. licări.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LICURI vb. IV v. licări.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
LICURI vb. IV v. licări.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LICURI vb. IV v. licări.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LICURIRE s. f. v. licărire.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
LICURIRE s. f. v. licărire.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LICURIRE s. f. v. licărire.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
licăi2 v vz licări1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
licăire sf [At: LB / V: (reg) ~ări~ / Pl: ~ri / E: licăi1] (Înv) 1 (Trs) Hrănire a animalelor făcând un zgomot caracteristic Si: lipăire, (rar) licăit1 (1). 2 (Pex) Hrănire a oamenilor cu poftă, cu lăcomie Si: (rar) licăit1 (2). 3-4 (Pex; d. oameni) (Sorbire sau) lingere a ultimelor resturi ale unui aliment, făcând un zgomot caracteristic Si: (rar) licăit1 (3-4). 5 (Reg) Stricare a poftei de mâncare prin consumarea unor dulciuri Si: (rar) licăit1 (5). 6 (Reg; d. frunze) Fâșâire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
licăra v vz licări1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
licări1 [At: HELIADE, O. I, 129 / V: (îvp) licuri, (reg) ~căi, (cscj) ~ra / Pzi: ~resc și licăr / E: pbl fo cf licăi1] 1-3 vi A emite (brusc) o lumină de intensitate (scăzută sau) variabilă. 4 vi (Reg) A fulgera. 5 vi (Reg; d. foc) A mocni. 6 vi (Mun) A clipi. 7 vi A reflecta cu intermitență lumina Si: a luci, a sclipi, a străluci. 8 vi (D. ochi) A avea o strălucire deosebită, exprimând o emoție, o dorință etc. 9 vi (Olt; îe) A-i ~ ochii după ceva A dori ceva foarte mult. 10 vi (Fig) A se manifesta. 11 vi (Reg) A se mișca repede și neregulat. 12 vt (Mun) A provoca o senzație dureroasă bruscă Si: a săgeta. 13 vt (Ban) A produce un fior prin atingeri ușoare asupra unor părți ale corpului. 14 vi (Mol; d. ape curgătoare) A face zgomot prin lovirea de pietre sau de maluri Si: a clipoci1 (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
licura v vz licări1 corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
licuri v vz licări1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
licurire sf vz licărire1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LICĂRI, licăresc, vb. IV. Intranz. 1. A răspîndi o lumină slabă, de-abia întrezărită sau cu sclipiri ușoare și intermitente; a lumina slab cu o flacără pîlpîitore. V. pîlpîi, miji. Stele rari licăreau departe, printre îngrămădiri negre de nouri. SADOVEANU, O. VI 64. Felinarele slabe licăreau ca niște semne fantastice în șanțurile întortocheate. REBREANU, N. 48. Cîteva geamuri mai licăresc în beznă. VLAHUȚĂ, O. A. 153. ◊ Fig. Nădejdea ta a licărit un moment. PAS, Z. I 230. Din soarele copilăriei mele În ochiul tău mai licărește-o rază. GOGA, P. 26. Nimic, nici chiar speranța în ochi nu licărește. MACEDONSKI, O. I 219. 2. A sclipi, a luci, a străluci. Focul se aprinse și vărsă o dungă lată de lumină în tufișuri; frunzele luncii licăreau. SADOVEANU, O. I 17. [Pîrăul] intra iarăși în pădure și de aci înainte licărea tot printre rădăcini. GALACTION, O. I 293. Dintre rîndurile plicticoase licăreau neîncetat ochii verzi ai Tanței. REBREANU, R. I 183. Ochii îi licăriră în cap ca două mărgele de sticlă. VLAHUȚĂ, O. A. 132. – Prez. ind. pers. 3 sg. și: licăre (DEȘLIU, M. 49, STANCU, D. 376, IOSIF, PATR. 54). – Variante: licura (ODOBESCU, S. I 144) vb. I, licuri (EMINESCU, O. I 76, ODOBESCU, S. III 48, ALEXANDRESCU, M. 19) vb. IV.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A LICĂRI pers. 3 ~ește intranz. 1) (despre surse de lumină) A răspândi o lumină difuză și intermitentă. 2) fig. A apărea abia deslușit; a căpăta contururi vagi. /Orig. nec.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
licărì v. 1. a luci; 2. a da puțină lumină. [Dintr’un primitiv lic (v. licurì), de unde și alicì].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
licurì v. a licări: izvoare zdrumicate peste pietre licurind EM.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
licărésc, licurésc și -uréz v. intr. (din aceĭașĭ răd. cu vgr. lýke, lumină de zorĭ, leukós, alb, cu lat. lux, lucis, lumină, lucére, a luci, cu got. liuhath, lumină, germ. licht ș. a.). Lucesc puțin: lampa, focu de abea maĭ licărea. Fig. În ochiĭ luĭ licări o rază de speranță.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
licurésc și -éz, V. licăresc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
licărire s. f., g.-d. art. licăririi; pl. licăriri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
licărire s. f., g.-d. art. licăririi; pl. licăriri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
licărire s. f., g.-d. art. licăririi; pl. licăriri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
licări (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. licărește, 3 pl. licăresc, imperf. 3 sg. licărea; conj. prez. 3 să licărească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
licări (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. licărește, imperf. 3 sg. licărea; conj. prez. 3 să licărească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
licări vb., ind. prez. 3 sg. licărește, imperf. 3 sg. licărea; conj. prez. 3 sg. și pl. licărească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
licăresc, -ream 1 imp.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
LICĂRIRE s. v. sclipire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
LICĂRIRE s. 1. licăr, licărit, lucire, scăpărare, scăpărat, scînteie, scînteiere, sclipeală, sclipire, sclipit, străfulgerare, (rar) licăriș, sclipitură, zare, (pop. și fam.) sclipet, (înv.) scăpărătură. (O ~ de lumină.) 2. lucire, scăpărare, scînteiere, sclipire, sticlire, strălucire. (O ~ ciudată a ochilor.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LICĂRI vb. 1. v. sclipi. 2. v. pâlpâi. 3. v. străluci.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
LICĂRI vb. 1. a clipi, a luci, a scapăra, a scînteia, a sclipi, a străfulgera. (Luminițe ~ în noapte.) 2. a pîlpîi, a sclipi, a tremura, a vibra. (Flacăra lumînării ~.) 3. a luci, a scăpăra, a scînteia, a sclipi, a sticli, a străluci. (Ochii îi ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
licări (-resc, licărit), vb. – A luci, a scînteia. – Var. licuri, licura. Probabil din lucoare; rezultatul *lucuri s-ar fi disimilat, în formă mai puțin clară, cf. licurici. După Pascu, Arhiva, 1905, 130 și Pascu, I, 111, din lat. *luculĭre; după Tiktin și Scriban, legat de lat. lucēre. Conform ipotezei improbabile a lui Pușcariu, Dacor., IV, 735-8, cf. REW 5079a, dintr-un lat. *liquorāre, pentru liquere; după Herzog, Dacor., V, 493, din sl. likŭ „roată”. – Der. licărit (var. licăriș, licuriș), s. n. (scînteiere); licăritor, adj. (scînteietor); licăr, s. n. (scînteiere), pare o creație personală a lui Cezar Petrescu.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (V401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
— | — | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V334) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
— | — | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V2) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
— | — | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
— | — | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V334) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
— | — | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V408) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
licărire, licăririsubstantiv feminin
-
- 1.1. Lumină slabă, de-abia întrezărită sau cu sclipiri ușoare și intermitente. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Stelele apărură deodată și sub licărirea lor Dunărea se arătă albă. GALACTION, O. I 198. DLRLC
- Un faun rustic c-o naiadă S-au prins de vorbe și de glume sub licăririle din cer. MACEDONSKI, O. I 63. DLRLC
- O licărire de lumină se ivește ca o stea tremurătoare în fundul unei nopți de vară. VLAHUȚĂ, O. A. II 216. DLRLC
- O licărire de nădejde îl înviora pentru cîteva clipe. BART, E. 345. DLRLC
-
- 1.2. Lucire, sclipire, strălucire. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: lucire sclipire strălucire
- Avea în ochi o licărire deznădăjduită. DUMITRIU, N. 111. DLRLC
- Ochii ei îl învăluiră într-o licărire scurtă de bucurie. VORNIC, P. 49. DLRLC
- Iar pe vechiul zid, pe care liliacu-atîrnă grape, Licăriri de pietre scumpe licurici zglobii presar. MACEDONSKI, O. I 155. DLRLC
-
-
etimologie:
- licări DEX '98 DEX '09
licăriverb
- 1. A răspândi o lumină slabă, de-abia întrezărită sau cu sclipiri ușoare și intermitente. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: pâlpâi
- Stele rari licăreau departe, printre îngrămădiri negre de nouri. SADOVEANU, O. VI 64. DLRLC
- Felinarele slabe licăreau ca niște semne fantastice în șanțurile întortocheate. REBREANU, N. 48. DLRLC
- Cîteva geamuri mai licăresc în beznă. VLAHUȚĂ, O. A. 153. DLRLC
- Nădejdea ta a licărit un moment. PAS, Z. I 230. DLRLC
- Din soarele copilăriei mele În ochiul tău mai licărește-o rază. GOGA, P. 26. DLRLC
- Nimic, nici chiar speranța în ochi nu licărește. MACEDONSKI, O. I 219. DLRLC
-
-
- Focul se aprinse și vărsă o dungă lată de lumină în tufișuri; frunzele luncii licăreau. SADOVEANU, O. I 17. DLRLC
- [Pârâul] intra iarăși în pădure și de aci înainte licărea tot printre rădăcini. GALACTION, O. I 293. DLRLC
- Dintre rîndurile plicticoase licăreau neîncetat ochii verzi ai Tanței. REBREANU, R. I 183. DLRLC
- Ochii îi licăriră în cap ca două mărgele de sticlă. VLAHUȚĂ, O. A. 132. DLRLC
-
etimologie:
- DEX '98 DEX '09