lictar sn [At: ÎNVĂȚĂTURĂ, 47/14 /V: (îrg) lec~, lecoar, lecvar, lecvart, legvar, ~iu (Pl: ~uri), ~om, licvar, ~gvar, lioptarius, lipt~, liptariu, litariu / Pl: (rar) ~e, (îvr, sm) ~i / E: mg liktárium, liktárom, lekrár] (Reg) 1 Marmeladă de prune Si: magiun. 2 (Pex) Amestec cu aspectul și consistența magiunului.

LICTAR s. n. (Transilv.) Marmeladă de prune, magiun. Mult lictar aveți voi, de se mînjesc copiii atît de tare. SLAVICI, O. I 59.

lictar n. Mold. Tr. magiun de prune. [Indirect din lat. ELECTUARIUM].

*lictár n., pl. e (lat. electuarium, auzit de la farmaciștĭ. V. electuariŭ). Trans. Magĭun, povidlă, marmeladă. V. pecmez.

lictar (reg.) s. n.

lictar (reg.) s. n.

lictar s. n.

LICTAR s. v. magiun.

lictar s. v. MAGIUN.

lictar s. n. – Marmeladă de prune. Lat. electuarium (sec. XIX), introdus în Trans. prin farmacie (Candrea; Tiktin).

lictar, (liptari, licvar, ligvar, legvar), s.n. – (reg.; gastr.) Magiun, dulceață de prune. „Magiunul care se unge pe pita de grâu, de mălai, dar mai ales pe scrijele de coleșe rece” (Faiciuc, 1998: 182): „Îi lucrez de multă vreme și știu unde ține laptele de oi și brânza, ligvarul de prune și mierea de stupi” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 270). Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei. – Din lat. electuarium (sec. XIX), introdus în Transilvania prin farmacie (Șăineanu, Scriban; Candrea, Tiktin, cf. DER); din magh. lekvár „magiun” (DEX); din magh. liktárium, liktárom; lekvár (MDA).

lictar, (liptari, ligvar, legvar), s.n. – Magiun, dulceață de prune. „Magiunul care se unge pe pita de grâu, de mălai, dar mai ales pe scrijele de coleșe rece” (Faiciuc 1998: 182). – Lat. electuarium (sec. XIX), introdus în Transilvania prin farmacie (Candrea, Tiktin cf. DER); cf. magh. lekvas.