3 definiții pentru licitator
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
licitator, ~oare [At: PROT. – POP., N. D. / Pl: ~i, ~oare / E: fr licitatoire] 1-4 smf, a (Rar) (Persoană) care licitează (1-2). 5 a Care se referă la licitație (1). 6 a Specific unei licitații (1).
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
licitator s. m., pl. licitatori
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
licitatoare s. f., pl. licitatoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: licitator
licitator substantiv masculin
| substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)