LICITÁ, licitez, vb. I. Intranz. și tranz. A face oferte în cadrul unei licitații, a vinde ceva prin licitație. – Din fr. liciter, lat. licitari.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A LICITÁ ~éz 1. tranz. A vinde prin licitație; 2. intranz. A participa la o licitație (înaintând propuneri asupra prețului). /<fr. liciter, lat. licitari
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

LICITÁ vb. I. intr. A lua parte activă la o licitație (solicitând obiecte, făcând oferte). [< fr. liciter, it. licitare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

LICITÁ vb. tr. 1. a vinde la licitație. ◊ (intr.) a face oferte în cadrul unei licitații. 2. (la jocul de cărți) a atrage, a stimula, a tenta. (< fr. liciter, lat. licitari, /2/ germ. lizitieren)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

LICITÁ vb. (JUR.) (înv.) a atârdisi, a hareciui. (A ~ un bun.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

licitá vb., ind. prez. 1 sg. licitéz, 3 sg. și pl. liciteáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

LICÍT, -Ă, liciți, -te, adj. Care este îngăduit, încuviințat de lege; legal. – Din fr. licite, lat. licitus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

LICÍT ~tă (~ți, ~te) Care ține de lege; conform legii. /<fr. licit, lat. licitus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

LICÍT, -Ă adj. Legal, permis, îngăduit de lege. [< fr. licite, cf. lat. licitus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

LICÍT, -Ă adj. legal, permis, îngăduit de lege. (< fr. licite, lat. licitus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

LICÍT adj. v. legal.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Licit ≠ ilicit, ilegal
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

licít adj. m., pl. licíți; f. sg. licítă, pl. licíte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink