14 definiții pentru licit

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LICIT, -Ă, liciți, -te, adj. Care este îngăduit, încuviințat de lege; legal. – Din fr. licite, lat. licitus.

LICIT, -Ă, liciți, -te, adj. Care este îngăduit, încuviințat de lege; legal. – Din fr. licite, lat. licitus.

licit1, ~ă a [At: NEGULICI / Pl: ~iți, ~e / E: fr licite, lat licitus] Care este permis de lege (38) Si: legal.

licit2, ~ă a, av [At: IOVESCU, N. 176 / Pl: ~iți, ~e / E: cf alici, bg лича] 1-2 (Mun; Olt; șîe a fi ~) Identic.

LICIT, -Ă, liciți, -te, adj. Permis, îngăduit de lege.

LICIT, -Ă adj. Legal, permis, îngăduit de lege. [< fr. licite, cf. lat. licitus].

LICIT, -Ă adj. legal, permis, îngăduit de lege. (< fr. licite, lat. licitus)

LICIT ~tă (~ți, ~te) Care ține de lege; conform legii. /<fr. licit, lat. licitus

*lícit, -ă adj. (lat. licitus, permis. V. ilicit). Permis de lege: fapte licite. Adv. În mod licit.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

licit adj. m., pl. liciți; f. lici, pl. licite

licit adj. m., pl. liciți; f. licită, pl. licite

licit adj. m., pl. liciți; f. sg. licită, pl. licite

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Intrare: licit
licit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • licit
  • licitul
  • licitu‑
  • lici
  • licita
plural
  • liciți
  • liciții
  • licite
  • licitele
genitiv-dativ singular
  • licit
  • licitului
  • licite
  • licitei
plural
  • liciți
  • liciților
  • licite
  • licitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

licit, liciadjectiv

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.