LICÍT, -Ă, liciți, -te, adj. Care este îngăduit, încuviințat de lege; legal. – Din fr. licite, lat. licitus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

LICÍT ~tă (~ți, ~te) Care ține de lege; conform legii. /<fr. licit, lat. licitus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

LICÍT, -Ă adj. Legal, permis, îngăduit de lege. [< fr. licite, cf. lat. licitus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

LICÍT, -Ă adj. legal, permis, îngăduit de lege. (< fr. licite, lat. licitus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

LICÍT adj. v. legal.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Licit ≠ ilicit, ilegal
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

licít adj. m., pl. licíți; f. sg. licítă, pl. licíte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink