lichidație sf [At: AR (1829), 39¹/14 / V: (îvr) ~iune, licidațiune, licui~, licuidațiune, licvi~ / Pl: ~ii / E: fr liquidation] 1-3 (Înv) Lichidare (1-3).

lichidațiune sf vz lichidație

licidațiune sf vz lichidație

licuidație sf vz lichidație

licuidațiune sf vz lichidație

licvidație sf vz lichidație

*lichidațiúne f. (d. lichidez; fr. liquidation). Acțiunea de a lichida, desfacere. Regularea socotelilor uneĭ societățĭ și împărțirea între asociațĭ a activuluĭ rămas. La bursă, regularea negociațiunilor pin predarea titlurilor cumpărate saŭ pin plata diferențelor (15 zile, la finele luneĭ). Jur. Lichidațiune judiciară, cea instituită pe lîngă un comerciant nenorocit și onest care nu maĭ poate plăti. – Și -áție, dar ob. -áre.