LICENȚIÉRE, licențieri, s. f. (Rar) Acțiunea de a licenția și rezultatul ei. [Pr.:-ți-e-] – V. licenția.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

LICENȚIÉRE s.f. Acțiunea de a licenția și rezultatul ei. [Pron. -ți-e-. / < licenția].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Licențiere ≠ angajare
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

licențiére s. f. (sil. -ți-e-), g.-d. art. licențiérii; pl. licențiéri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

LICENȚIÁ, licențiez, vb. I. Tranz. (Rar) A concedia pe cineva dintr-un serviciu. [Pr.: -ți-a] – Din fr. licencier (după licență).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

A LICENȚIÁ ~éz tranz. rar (persoane) A da afară dintr-o funcție, dintr-un post ca fiind necorespunzător; a concedia; a elibera; a destitui. /<fr. licencier
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

LICENȚIÁ vb. I. tr. A concedia, a da afară din serviciu pe cineva. [Pron. -ți-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. licencier, it. licenziare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

LICENȚIÁ vb. tr. a concedia pe cineva din serviciu. (< fr. licencier)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

A licenția ≠ a angaja
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Licenția ≠ a numi
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

licențiá vb. (sil. -ți-a), ind. prez. 1 sg. licențiéz, 1 pl. licențiém (sil. -ți-em); conj. prez. 3 sg. și pl. licențiéze; ger. licențiínd (sil. -ți-ind)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink