licențiátă s. f. (sil. -ți-a-), pl. licențiáte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

LICENȚIÁT, -Ă, licențiați, -te, s. m. și f. Persoană care a obținut o licență (1). [Pr.: -ți-at] – Din fr. licencié, it. licenziato.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

LICENȚIÁT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care a obținut diplomă de licență. [Sil. -ți-at] /<fr. licencié, it. licenziato
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

LICENȚIÁT, -Ă s.m. și f. Posesor al unui titlu sau al unei diplome de licență. [Pron. -ți-at. / cf. fr. licencié].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

LICENȚIÁT, -Ă s. m. f. posesor al unui titlu, al unei diplome de licență. (< fr. licencié, it. licenziato)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

LICENȚIÁT adj., s. titrat. (Un tânăr ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

licențiát s. m. (sil. -ți-at), pl. licențiáți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

licențiat, -ă, licențiați, -te s. m., s. f. (glum.) absolvent de liceu.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink