LIBRAȚIE, librații, s. f. (Astron.) Oscilație periodică a Lunii față de poziția sa medie, care permite observarea de pe Pământ a mai mult de jumătate din suprafața ei totală. – Din fr. libration.

librație sf [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: lat libratio, fr libration] 1 (Ast) Balansare aparentă a lunii datorată orbitei ei eliptice care permite observarea de pe pământ a mai mult de jumătate din suprafața lunară Si: (ast) librare. 2 (Rar) Oscilație.

LIBRAȚIE, librații, s. f. (Astron.) Mișcare aparentă, de ușoară balansare a lunii față de poziția sa mijlocie, care permite observarea de pe pământ a ceva mai mult de jumătate din suprafața lunară. – Din fr. libration.

LIBRAȚIE s.f. 1. (Astr.) Oscilație ușoară și aparentă a Lunii datorată orbitei ei eliptice pe care o descrie în jurul Pămîntului. 2. Oscilație, unduire. [Gen. -iei, var. librațiune s.f. / cf. it. librazione, fr. libration, lat. libratio – balansare].^[1]

LIBRAȚIE s. f. 1. balansare aparentă a Lunii, datorată orbitei ecliptice pe care o descrie în jurul Pământului. 2. oscilație. (< fr. libration, lat. libratio)

librațiune sf vz librație

LIBRAȚIUNE s.f. v. librație.

*librațiúne f. (lat. libratio, -ónis. V. echilibru). Astr. Legănarea aparentă a luniĭ în prejuru axeĭ eĭ. – Și -áție, dar ob. -áre.

librație (oscilație a lunii) (desp. li-bra-ți-e) s. f., art. librația (desp. -ți-a), g.-d. art. librației; pl. librații, art. librațiile (desp. -ți-i-)

librație (oscilație a lunii) (li-bra-ți-e) s. f., art. librația (-ți-a), g.-d. art. librației; pl. librații, art. librațiile (-ți-i-)

librație s. f. (sil. -bra-ți-e), art. librația (sil. -ți-a), g.-d. art. librației; pl. librații, art. librațiile (sil. -ți-i-)