libovit, ~ă a [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 137 / Pl: ~iți, ~e / E: libovi] (Îvp) 1 Îndrăgostit. 2 Vesel.

LIBOVIT, -Ă, liboviți, -te, adj. (Învechit și popular) Cu voie bună, bine dispus, vesel. Ce folos de tine, dragă, Că ești albă și spălată Și trăiești tot supărată, Că io-s negru și urît Și trăiesc tot libovit! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 375.

LIBOVIT, -Ă, liboviți, -te, adj. (Înv. și arh.) Cu voie bună, bine dispus, vesel. – V. libovi.

libovi vir [At: ȘINCAI, HR. I, 284/36 / Pzi: ~vesc / E: slv любоватисѧ] (Îvp) 1-2 A (se) distra. 3-4 A petrece.

LIBOVI, libovesc, vb. IV. Intranz. (Învechit, popular și arhaizant) A petrece, a se desfăta, a se veseli. La cerdacul lui Novac, La masă de os de pește Bea Novac și libovește; Numa Gruia-i supărat, Nebăut și nemîncat. ȘEZ. I 107. ◊ Refl. Merg fetele-n șezătoare. Toate beu, se libovesc; Numai fiica gazdei Nici nu bea, nici nu mănîncă. ȘEZ. I 8. ♦ A iubi. Dragostea din satul tău E mai bună, fătul meu; Cît trăiești Tot libovești... Tot lîngă drăguță ești. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 80.

LIBOVI, libovesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Înv. și arh.) A (se) iubi. ♦ A petrece, a se desfăta. – Din libov.

libovésc v. intr. (vsl. lĭubovati; bg. lĭubuvam se, mă desfătez; rus. lĭubovátĭ-sĕa, a se desfăta. V. ĭubesc). Trans. Bucov. ș. a. Mă desfătez. – Și refl. A se libovi.

LIBOVIT adj. v. vesel, voios.

libovit, -ă adj. (înv.; despre oameni) 1 v. Jovial. Vesel. Voios. 2 v. Înamorat. Îndrăgostit.

libovit adj. v. VESEL. VOIOS.

LIBOVI vb. v. amuza, desfăta, dispune, distra, iubi, îndrăgi, înveseli, petrece, plăcea, râde,veseli.

libovi vb. IV. (înv.) 1 intr., refl. (despre oameni) v. Amuza. Desfăta. Dispune. Distra. Înveseli. Petrece. Râde. Veseli. 2 tr., refl. recipr. (compl. sau sub. indică oameni) v. Iubi. Îndrăgi. Plăcea. Ține.

libovi vb. v. AMUZA. DESFĂTA. DISPUNE. DISTRA. IUBI. ÎNDRĂGI. ÎNVESELI. PETRECE. PLĂCEA. RÎDE. VESELI.

liboví, libovesc, v.r. (reg.) A (se) iubi: „Beau feciorii, se libovăsc / Și de mândre da gândesc” (Bârlea, 1924: 24). – Din vsl. lĭubovati (Scriban); din libov „dragoste” (< sl. ljubovŭ) (DLRM).

libovi, libovesc, vb. refl. – (reg.) A (se) iubi: „Beau feciorii, se libovăsc / Și de mândre da gândesc” (Bârlea, 1924: 24). – Din vsl. lĭubovati (Scriban); din libov „dragoste” (< sl. ljubovŭ) (DLRM).

libovi, libovesc, vb. refl. – A (se) iubi: „Beau feciorii, se libovăsc / Și de mândre da gândesc” (Bârlea 1924: 24). – Din sl. ljubiti, cf. ucr. ljubyty.