3 intrări

13 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LIBELA, libelez, vb. I. Tranz. (Livr.) A redacta (corect) un act juridic sau administrativ. – Din fr. libeller.

LIBELA, libelez, vb. I. Tranz. (Livr.) A redacta (corect) un act juridic sau administrativ. – Din fr. libeller.

libela vt [At: ODOBESCU, S. III, 634 / Pzi: ~lez / E: fr libeller] (Rar) A redacta corect și concis un act judecătoresc.

LIBELA vb. I. tr. A redacta corect un act judecătoresc. [P.i. -lez. / < fr. libeller].

LIBELA vb. tr. a redacta corect un act judecătoresc. (< fr. libeller)

A LIBELA ~ez tranz. (un act judecătoresc) A redacta corect, clar și concis. /<fr. libeller

libelà v. a redacta sub o formă clară și conciză: a libela o cerere.

libel1 sn [At: POLIZU / V: sf, (reg) ~er / Pl: ~e / E: lat libellus, ger Libell] 1 (Iuz) Cărticică. 2 (Trs) Caiet pentru însemnări Si: condică, registru. 3 (Spc) Libret de evidență a banilor.

libe1 sf [At: ASACHI, G. 146r/10 / Pl: ~le / E: lat libella, ger Libelle] (Înv) 1 Nivelă. 2 Înălțime. 3 Bulă de aer conținută într-un lichid.

*libél n., pl. e (lat. libellus, dim. d. liber, carte). Rar. Broșură injurioasă scrisă contra cuĭva, panflet.

*libeléz v. tr. (d. libel; fr. libeller). Rar. Redactez un act în forma cuvenită.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

libela vb., ind. prez. 1 sg. libelez, 3 sg. și pl. libelea

Intrare: libela
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • libela
  • libelare
  • libelat
  • libelatu‑
  • libelând
  • libelându‑
singular plural
  • libelea
  • libelați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • libelez
(să)
  • libelez
  • libelam
  • libelai
  • libelasem
a II-a (tu)
  • libelezi
(să)
  • libelezi
  • libelai
  • libelași
  • libelaseși
a III-a (el, ea)
  • libelea
(să)
  • libeleze
  • libela
  • libelă
  • libelase
plural I (noi)
  • libelăm
(să)
  • libelăm
  • libelam
  • libelarăm
  • libelaserăm
  • libelasem
a II-a (voi)
  • libelați
(să)
  • libelați
  • libelați
  • libelarăți
  • libelaserăți
  • libelaseți
a III-a (ei, ele)
  • libelea
(să)
  • libeleze
  • libelau
  • libela
  • libelaseră
Intrare: libel (obiect)
libel2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: MDN '08
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • libel
  • libelul
  • libelu‑
plural
  • libele
  • libelele
genitiv-dativ singular
  • libel
  • libelului
plural
  • libele
  • libelelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • libe
  • libela
plural
  • libele
  • libelele
genitiv-dativ singular
  • libele
  • libelei
plural
  • libele
  • libelelor
vocativ singular
plural
liber2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • liber
  • liberul
  • liberu‑
plural
  • libere
  • liberele
genitiv-dativ singular
  • liber
  • liberului
plural
  • libere
  • liberelor
vocativ singular
plural
Intrare: libelă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • libe
  • libela
plural
  • libele
  • libelele
genitiv-dativ singular
  • libele
  • libelei
plural
  • libele
  • libelelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

libela, libelezverb

  • 1. livresc A redacta (corect) un act juridic sau administrativ. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

libe, libelesubstantiv feminin

învechit
  • 1. Nivelă. MDA2
    sinonime: nivelă
  • 2. Înălțime. MDA2
    sinonime: înălțime
  • 3. Bulă de aer conținută într-un lichid. MDA2
etimologie:

libel, libelesubstantiv neutru

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.